Seara de octombrie, rece in suflet si copaci desfrunziti, vant ostil ce-alunga frunze si tril de pasari...Incotro suflete? Tanjesti dupa umbra unui gest de tandrete...zambetul a ofilit in coltul gurii de atata asteptare...tacerea se asterne subtil acolo unde altadata era un semn al trecerii tale...nu mai e timp....nu mai ai timp si te afunzi in tacerea clipelor ce se deruleaza la fel...La ce bun sa rasfoiesti file de memorie si sa te tot intrebi de ce...accepta pustiul din suflet.
N.S. (26-10-2011)
miercuri, 26 octombrie 2011
miercuri, 21 septembrie 2011
De-ar fi...
De-ar fi un drum in viata mai usor
Si-as alunga tristetea astui dor
Si din adanc as dezlega iubirea
Spre care zari sa-i spulberi fericirea?
Sa-i spui ca-i lin si fara de furtuna
Si ca traiesti in lumea cea nebuna,
Ca zambetul de azi- speranta
Dispare-a doua zi de dimineata?
Si cate vise si-aripi sa mai frangi
Cu stangacia degetelor stangi
Cand adierea lor nu mai alina
Si-s numai nori si umbre- nu lumina...
Si la ce bun sa-asculti cu zambet soapta
Cand ochii tristi ti-arata noaptea,
Cand cerul tau a incetat sa spere
Si-a coborat in suflete tacere...
N.S. (21.09.2011)
Si-as alunga tristetea astui dor
Si din adanc as dezlega iubirea
Spre care zari sa-i spulberi fericirea?
Sa-i spui ca-i lin si fara de furtuna
Si ca traiesti in lumea cea nebuna,
Ca zambetul de azi- speranta
Dispare-a doua zi de dimineata?
Si cate vise si-aripi sa mai frangi
Cu stangacia degetelor stangi
Cand adierea lor nu mai alina
Si-s numai nori si umbre- nu lumina...
Si la ce bun sa-asculti cu zambet soapta
Cand ochii tristi ti-arata noaptea,
Cand cerul tau a incetat sa spere
Si-a coborat in suflete tacere...
N.S. (21.09.2011)
duminică, 5 iunie 2011
...inca o zi...
Miercuri, 6 aprilie 2011
O alta zi din sirul altor asemenea. Ora 7.00 : suna telefonul. Ma intind lenes si , cu ochii-nchisi, mormai in somn un gand: incep la 10.45' ...mai stau putin... As vrea eu !!! Mecanic, iau telecomanda televizorului si-i dau drumul. Brusc, imi aduc aminte de Nick si e-mailul restant. Fuck !! Sper sa am net ! Deja sunt in picioare. Deschid calculatorul, intru pe net, scriu adresa...attachement...In paralel scriu textul intr-o noua pagina word. S-a atasat. Copy& paste la text si...send ! Gata ! S-a dus !! Suspin usurata si...as rontai ceva. Scot din geanta cele doua bucati de morcov ,,sterpelite'' luni dimineata din frigiderul familiei si plimbate desigur la scoala si inapoi. Ma asez confortabil - turceste desigur- pe canapea si imi permit cateva clipe de visare...O vara plina de promisiuni se deruleaza imaginar... Cum tot ce-i frumos ori e imoral, ori ingrasa , ori se sfarseste brusc...trebuie sa ma pregatesc de o noua zi la job...
N.S.
O alta zi din sirul altor asemenea. Ora 7.00 : suna telefonul. Ma intind lenes si , cu ochii-nchisi, mormai in somn un gand: incep la 10.45' ...mai stau putin... As vrea eu !!! Mecanic, iau telecomanda televizorului si-i dau drumul. Brusc, imi aduc aminte de Nick si e-mailul restant. Fuck !! Sper sa am net ! Deja sunt in picioare. Deschid calculatorul, intru pe net, scriu adresa...attachement...In paralel scriu textul intr-o noua pagina word. S-a atasat. Copy& paste la text si...send ! Gata ! S-a dus !! Suspin usurata si...as rontai ceva. Scot din geanta cele doua bucati de morcov ,,sterpelite'' luni dimineata din frigiderul familiei si plimbate desigur la scoala si inapoi. Ma asez confortabil - turceste desigur- pe canapea si imi permit cateva clipe de visare...O vara plina de promisiuni se deruleaza imaginar... Cum tot ce-i frumos ori e imoral, ori ingrasa , ori se sfarseste brusc...trebuie sa ma pregatesc de o noua zi la job...
N.S.
luni, 4 aprilie 2011
Canada story
23.11.2010 h. 0:45
Canada? Ciudata poveste !! A inceput ca un vis la un clic distanta. Apoi mesaje, e-mailuri, conversatii pe messenger abordand teme diverse, discutand despre noi si despre ceea ce ne inconjoara si, ca un fulg prins intr-un vartej ametitor au venit invitatia lui, acceptul meu nebunesc apoi invitatia oficiala, actele necesare obtinerii vizei, interviu la ambasada de pe Tuberozelor si…sarbatoarea frunzei de artar imi aduce la inceput de iulie 2009 viza multipla V1. Emotii…bagaje…asteptarea biletului ca ma va purta spre el, in bratele cavalerului frunzei mele de artar. Doar un ocean statea in calea visului canadian…e drept, descoperit prin ochii femeii indragostite. Spatii verzi…detasare…atitudinea specifica, joviala. In Franta a fi roman avea drept consecinta imediata delimitarea intre rrom-etnie si roman. Doar undeva , intr-un orasel din Pas de Calais, o romanca purtand fuste ample si colorate rapise un copil de la un supermarchet. Explica altfel francezului de rand ca tu esti romanca atunci cand el are acest singur reper ! De cate ori in Paris n-am uitat brusc limba materna !? De jena pentru ai nostri conationali- nu intotdeauna si etnici…Noroc insa ca eram intr-o familie franceza careia limba romana ii era necunoscuta total…lol.
A descoperi Montréalul – atat cat poate fi el descoperit in trei saptamani - a fost pentru mine o reala incantare. Cu un ghid al orasului in mana umblam hai-hui pe strazi urmand indicatoarele si satisfacandu-mi curiozitatea : Mont-Royal, Mc. Gill, Centre Ville, Jean Drapeau, l’Ile Sainte Hélène, Cathédrale Marie Reine du Monde, Rue Sherbrooke ... Oratoriul Saint Joseph ce m-a facut sa ratacesc pana tarziu in noapte fara a putea sa strig ,, este’’…Interrelationare si reactii canadiene ( en français ou anglais) de genul : ,,Ai un accent diferit, din ce tara esti ? Romania ? E o tara frumoasa, am auzit atatea despre ea, doresc de mult sa o vizitez’’ sau ,, …din Romania ? Nora mea e romanca.O sa am placerea sa-i spun ca m-am intalnit cu cineva din tara ei…’’ Doamne, cat de departe…ani lumina, de mutra amicului lui Stéphane care, la auzul ca-s romanca facea fete-fete mirandu-se ca vorbesc franceza si am si oarece accent si, pe deasupra, mai am habar si de ceva engleza…Deh’ nu pot uita mutrisoara fostului cand i-am spus cu un zambet larg pe buze aluia ca noi in Romania locuim in copaci si ca eu abia am coborat pret de ceva vreme sa-mi iau o banana…de foame… Replica data in limba lui materna ca de’ nu m-am putut abtine !
Asa ca, avand astfel de circumstante, cum sa ignori impactul pozitiv avut in etapa de socializare canadiana cu target pe diverse varste si genuri ?
Apoi spatiile vaste, verdele acela fara egal, mirosul ierbii, saltul spre inalt al balenelor in nordul Québecului…gustul sarat pe buze al fluviului Saint Laurent si peisajele amintind a fiorduri norvegiene…vastele autorute unde ai impresia ca ti-e cerul atat de aproape…inserari in care soarele-ti spune ca pleaca la culcare privindu-te peste umar, amical, oarecum la egalitate…sarutul cascadelor de la Rawdom…Salutul impetuoasei Niagara in versiunea americano-canadiana…jocul de-a v-ati ascunselea cu ploaia @ Granby sau Zoo Safari, Biblioteca Centrala din Montréal, Cirque du Soleil ; Belvédère si Mont Royal avand drept bonus Centre Ville noaptea…roothbeer si les blouettes…
Fila cu fila, basmul s-a lasat trait la intensitatea lui maxima. Alegerea e facuta deja. Ma voi intoarce pentru ca aici vreau sa traiesc mai ales ca exista si un bonus : el, continuarea povestii in doi…o relatie ce poate merge sau nu dar poti sti asta doar daca incerci…semnele par a fi ale unui inceput promitator…Restul se reliefeaza o data cu trecerea timpului.
Intoarcerea acasa sub nerabdarea revederii, cuvintele lui tandre si declaratii de indragostit. Doar ca, marea mea iubire s-a dovedit a fi doar un cretin iresponsabil care, odata ajunsa acasa, ,,isi ia inima-n dinti’’ si ,,rusinat’’ imi marturiseste ca…,,sunt iubirea vietii lui’’, ca ,, ma vrea in viata lui’’, bla bla bla…dar ca nu-mi poate oferi nimic din ce-a promis pentru ca nu-i pot fi decat ,,adorata amanta’’ pe care, desigur, ,,o iubeste mult’’ si toate astea pentru ca e foarte insurat ba si cu un plod bonus !!! Soo….,,off , viatza mea …’’ ca sa ma integrez in contextul cultural actual made in Romania
Superb final pentru vise nu? Asta da barbat !!! lol
Acum, dupa aproape un an de stres, asteptare infrigurata a unui plic de la Viena, dupa teste IELTS si TEFaQ…astept un CSQ prin posta ce se incapataneaza sa intarzie. Aici in tara ma simt precum o pasare in colivie. Franta ? Ma pot intoarce oricand dar prefer sa-mi vizitez prietenii si fosta ,,familie’’ din cand in cand. Nu acolo am simtit ca vreau sa traiesc. Inima mea a ramas in vastele spatii verzi ale Canadei, acolo unde Cerul mi-a fost atat de aproape – Cerul real. Povestea ramane acolo insa. Ce ,, printesa’’, odata rupta vraja, ar mai saruta un broscoi ??? EU NU !!!
Habar n-am daca voi ramane definitiv in Québec sau, dupa o vreme, voi simti iar dorul de zbor si de noi taramuri. Acum acolo vreau sa incep o noua viata, ecuatie cu o singura necunoscuta : EU ! Cum va fi ? Raspunsul e destul de vag pentru ca nu am certitudini dar nu-mi pasa…abia astept sa-mi traiesc ,,povestea mea din Canada’’. ,,Cum ar fi fost daca ?’’ nu-i in vocabularul meu.
A la prochaine !
DCS : 22.12.2009 (h.11.30 la Viena)
Acc/ Ouv. : - Acc : 27.01.2010 + acte suplimentare
- Ouv : 5.02.2010
INT/ CSQ/ D2 : - 26.03.2010 solicitare acte suplimentare (IELTS, TEFaQ) pentru CSQ prin posta
- CSQ prin posta : 25 noiembrie 2010
- D2 : 2 decembrie 2010
C.B. : 9 decembrie 2010
FM / AM : 20 mai 2011 / 24 mai 2011
VIZA :
MTL :
miercuri, 30 martie 2011
Suparat pe viata ca intr-un cantec de betie...viata te lasa pustiit dupa ce te prinde in furtuna ei... Chiar daca vrei sa zici stop ! nu te lasi batut. Iti spui mereu: eu obosesc greu...eu nu obosesc...nu vreau ! Ma ridic si ma ,,scutur’’...Mi-ar placea sa ma prinda ipostaza de lacusta: ,,reculer pour mieux sauter’’...ca in jocurile copilariei: Verde ! Cine n-are pierde ! Nu se stie de unde sare lacusta de smarald si-ti devoreaza interesul.
,,Dieu et mon droit’’...et le mot ,,droit’’ comment le décrire ? Peut-être comme un chevalier qui combat pour sa gloire et aussi pour sa Dulcinée ? Et s’il découvre que sa Dulcinée n’est pas celle qui lui amène la gloire...s’il découvre une Dulcinée stérile et frigide, l’âme sèche ? Euh, bien, il reprend sa quête et sa route, ne s’arrête pas en chemin. Mais le Hasard pourrait bien faire les choses pour une fois et si ce n’était même pas le Hasard? Car...trop vite...trop d’un coup...le Hasard jette les sortes...il n’est qu’un vendeur d’illusions et ,,la vie, toute la vie, n’est qu’un coup monte’’? Bonne idée, monsieur Arthaud ! Chapeau!
Oare poti crede in ce se intampla dintr-o data? Poti cauta un sens, acela ca inainte de a reusi ceva, inveti bucuria de a regasi ceea ce ai pierdut...Dar poate... uneori e o prostie sa te astepti sa gasesti ceea ce ai pierdut. Sunt lucruri...sentimente...trairi...intamplari ce nu se mai repeta. Sa crezi ca uneori astrele si zodiile fac conjuratie pentru fericirea cuiva? Intr-un fel sau altul platim totul pe lumea asta. Asa ca, nu poti fi fatalist decat in favoarea ta. Eu...nu sunt previzibila. Ca vremea rea. Tu...nu ceri lucruri de sef de gara in comportamentul cuiva...nu genul celui care stie viata ca un sef de gara, cu ore exacte si trenuri punctuale...asta chiar daca ne petrecem vietile pe un peron...Ce-ai sa te faci cu un suflet ratacit ca al meu? Crezi ca vine inapoi singurel pe umarul tau, ii pui inel pe picior, il arunci in aer cand vrea sa zboare si iti va multumi pentru elan? Nu ti-e teama ca va bate din aripi neobosit? Cum poti fi atat de sigur? Te bazezi pe faptul ca nefiind posesiv, ma voi bucura sa revin? Uiti ca eu...daca am ales sa plec, nu mai revin oricat de greu mi-ar fi. Intrebari fara rost...justificari asemenea...,,unde sa pleci?’’...,,nu vad cum ai mai vrea sa pleci, de ce si cum...’’ Chiar crezi ca m-ai putea face sa raman? Ca as gasi ,,mon Arcadia’’ langa tine? Prea multa siguranta sa crezi ca ai reusi - chiar si din incercari - si sa nutresti inconstient speranta ca prima incercare ar fi cea buna si ca as prefera sa raman decat ,,sa mor’’ incercand in alta parte...Ca un ,,pesimist bine informat’’, in negritudinea gandurilor tale iti spui ca sunt sensibila chiar si la iubire si ca...mi-ar prinde bine, mi-ar creste aripi noi daca as vrea sa te bucuri de zborul meu...Si totusi...Eu sunt o poveste cu tine...sau as putea deveni una aparte?
N.S. (august 2010)
marți, 29 martie 2011
...Uneori sunt solutii sa se completeze toate numai sa gasesti persoana potrivita. Cred ca asta e secretul de fapt... Doar ca ,,persoana potrivita’’...tocmai asta e marea problema... cea mai mare...pentru ca aproape toti partenerii de pana acum au fost nepotriviti si asta nu pentru ca alegem noi prost ci pentru ca asa e viata...e aproape imposibil sa gasesti persoana potrivita...poate...aproape potrivita. Sunt si exceptii. Unii-s fericiti: s-au intalnit. Altii ratacesc...Altii isi consuma neuronii si zilele unul altuia in cuplu...Oricum viata e o loterie pe unele planuri. Fericirea...concept sau iluzie? Din franturi sa construiesti puzzle-ul numit fericire? Poate ca nu e o iluzie totusi...Doar ca e...fragmentata si efemera...Da cu ,,-’’? Da cu ,,+’’? Uneori ai senzatia ca platim clipele alea de fericire intensa...dar poti sa nu le mai traiesti? Te poti rezuma la o viata lina, sa traiesti doar povesti banale? Nu prea cred ! N-ai mai fi tu! Nu as fi eu ! Mie nu mi se intampla banalitati...nu mie...Eu cred ca am ,,un har’’ in momente ce scot banalul din relief. Asa ca...astept perioada in care ,,mi se intampla’’ ceva...Acum, sa zicem ca se prefigureaza o aventura ce poate fi dezvoltata apoi numai ca uneori e nevoie de rabdare si perseverenta. Procesul e lent...dificil...Dar sa pleci singura in Canada, in necunoscut...sa iei viata de la zero...sa vrei sa-ti atingi visele...poate fi o aventura. Cand totul are pret, pana si dragostea...cand fiecare-si are pretul lui si nu te mai gasesti in ,,peisaj’’: pleci. Plec pentru ca eu nu pot avea pret. Si nu-mi pasa. Sufletul meu e prea liber.
N.S. (1 august 2010)
luni, 28 martie 2011
Din prea plinul de culori al sufletului am asternut pe paleta din fata mea un curcubeu si astept sa trasez cu penelul tuse cromatice in verde si albastru, oranj si rosu, galben-pai si violet...Am separat-suspendat culorile...lucrurile...intamplarile...viata...Intr-o parte am pus culorile - raze jucause de traire - iar in cealalta parte am incercat sa privesc in alb-negru. Tusele cromatice mi-au invadat teritoriul si au izbucnit in focuri de artificii... Au venit, rand pe rand, rasul zglobiu...pasiunea...curiozitatea si ...jocul... Am redescoperit copilul zburdalnic... placerea de a darui... de a te darui-descoperi...Sub zodia joc / joaca am intrat pe taramul povestilor cu zane si Feti-Frumosi...Ilene-Cosanzene si incercari... smicele de mar dulce si broscoi-brotaci transformati pe ghizd de fantana in printi ce-ti aduc fericirea-iubirea-trairea...cavaleri ce alearga intr-a ferici nu-stiu-ce domnite de peste meleaguri indepartate...de peste mari si tari...fete de-mparat imbracat in itari si purtand opinci ce se-ncumeta a strabate-n zbor inaripat distante zi / mile pentru a-si indeplini destinul urmand fir tesut de Moire-Ursitoare in ceas de lumina intre luceafar de ziua si inger de noapte... Am furat roze - tot 3 la numar - si sarutari si nopti fierbinti nenumarate... Am pastrat inchise-n cutia sufletului parfumul si culoarea zilelor si noptilor, lumina soarelui, binetea cerului atat de aproape de mine...de noi...briza ce-mi mangaie trupul si uimirea-albastra a oglinzilor sufletului deschise in fata atator taramuri-poveste...Am ascultat incordata, intre apa si cer, rasuflare de pe alte taramuri si-am admirat zborul-salt spre inalt al balenelor... M-am jucat de-a v-ati ascunselea cu ploaia, tovaras fidel de drum de-a lungul cautarii de sine... de noi ...aici, la capat de lume, intre cer si pamant...crengi de copaci si campie...autoruta si stropi...vesnicii stropi de ploaie, cuminti sau impetuosi...naravasi si navalnici...impulsivi si salbatici in puritatea trairilor, senzatii-sentimente dezvaluite / trezite din somn...
Local time at present position: 0.56
Time to destinaton: 4.44
Atlantic Ocean @ Azore Islands
Altitude: 10400 m
Ground Speed: 994 km /h
Outside Air Temperature: - 46'C
Real...Variabilitate...Date...
N.S. (21 Aug 2009, 10:21 )
Local time at present position: 0.56
Time to destinaton: 4.44
Atlantic Ocean @ Azore Islands
Altitude: 10400 m
Ground Speed: 994 km /h
Outside Air Temperature: - 46'C
Real...Variabilitate...Date...
N.S. (21 Aug 2009, 10:21 )
Zbucium…Cadere…Inaltare…Spirit al preeriilor…Libertatea galopului inspumat…a zborului condorului mereu ametitor in planarea lina printre piscuri…Puterea sacrului grizzly si pas perpetuu ratacitor pe carari stancoase ale existentei…Greece, Olimp si Mediterana cu radacini adanci undeva in sufletul meu…Olimpiana cautare de sine…destin…sete de implinire…
Pas in urma altui pas, suflet neobosit turtindu-si sisific nasul de ferestre reci tot privind la ceilalti…zambete de gheata, condescendente…iubiri polare…trairi reci, calculate in intensitatea pasionala...calcul vs. profit…nimic de daruit doar de dragul de a darui, din placerea de a surprinde acea lumina-clipa de bucurie in privirea celuilalt…Gesturi marunte, nevinovate nu ne mai satisfac…suntem fericiti doar in raport cantitativ…cat mai mult…cat mai bine…cat mai frumos…devin cantitati...jamais suffisamment…éternellement dans la quête de quelque chose…de quelqu’un…quelqune …toujours autre…autrement…
N.S.
Pas in urma altui pas, suflet neobosit turtindu-si sisific nasul de ferestre reci tot privind la ceilalti…zambete de gheata, condescendente…iubiri polare…trairi reci, calculate in intensitatea pasionala...calcul vs. profit…nimic de daruit doar de dragul de a darui, din placerea de a surprinde acea lumina-clipa de bucurie in privirea celuilalt…Gesturi marunte, nevinovate nu ne mai satisfac…suntem fericiti doar in raport cantitativ…cat mai mult…cat mai bine…cat mai frumos…devin cantitati...jamais suffisamment…éternellement dans la quête de quelque chose…de quelqu’un…quelqune …toujours autre…autrement…
N.S.
10 Iun 2009, 23:36
Metamorfoza oamenilor- fluturi cu aripi mari stravezii…
Aripi sangerii de lumina brazdau cerul plin de forme ciudate. Din departare se desluseau tanguiri melodioase. Vantul isi prelungea soapta printre frunzele intarziate ale copacilor. Mici luminite stravezii luceau pe ici-colo, presarate in poiana smaltuita din mijlocul padurii…Totul era atat de neobisnuit…Atmosfera era incarcata de un aer de sacralitate nemaiintalnit pana atunci…Inchipuiri mici-stravezii treceau prin fata ochilor selectiv, intr-un du-te-vino ametitor, penduland parca intre cer si pamant, intre sacru si profan. Obosita de atata zumzet sugerand viata ce palpita in intreaga fire, privirea cauta palpabilul dar, intre atatea viziuni amagitoare, concretul intarzia prea mult iar timpul isi continua scurgerea lui lenta printre firele de nisip. Clepsidricul moment al suspendarii clipei nu mai era departe. Oriunde si oricand putea avea loc multasteptatul eveniment. Prezis din vremuri imemoriale, dansul oamenilor-fluturi, efemeride de-o zi, era rar intalnit pe acele taramuri. Prea putini initiati ii cunosteau ritualul tainic. Partea buna a lucrurilor era inocenta pamanteasca cu care priveau minunile lumii… Imagini deformate ale realitatii cotidiene cutremura imensul cocon-mama din centrul universului. Resorturi tainice scot la suprafata mici sfere ce se deschid la primul contact cu razele soarelui scotand la iveala minusculele fiinte stravezii. Mici, cu aripioare fragede, se avantau in valtoarea vietii, imbatate de luminile ademenitoare ale orizontului. Si totul era nou pentru ele. Pamantul era ademenitor si, instinctiv, stiau ca sunt atatea taine nepatrunse iar acest lucru le incita destul de mult pentru a porni intru descoperirea lor…
N.S.
Metamorfoza oamenilor- fluturi cu aripi mari stravezii…
Aripi sangerii de lumina brazdau cerul plin de forme ciudate. Din departare se desluseau tanguiri melodioase. Vantul isi prelungea soapta printre frunzele intarziate ale copacilor. Mici luminite stravezii luceau pe ici-colo, presarate in poiana smaltuita din mijlocul padurii…Totul era atat de neobisnuit…Atmosfera era incarcata de un aer de sacralitate nemaiintalnit pana atunci…Inchipuiri mici-stravezii treceau prin fata ochilor selectiv, intr-un du-te-vino ametitor, penduland parca intre cer si pamant, intre sacru si profan. Obosita de atata zumzet sugerand viata ce palpita in intreaga fire, privirea cauta palpabilul dar, intre atatea viziuni amagitoare, concretul intarzia prea mult iar timpul isi continua scurgerea lui lenta printre firele de nisip. Clepsidricul moment al suspendarii clipei nu mai era departe. Oriunde si oricand putea avea loc multasteptatul eveniment. Prezis din vremuri imemoriale, dansul oamenilor-fluturi, efemeride de-o zi, era rar intalnit pe acele taramuri. Prea putini initiati ii cunosteau ritualul tainic. Partea buna a lucrurilor era inocenta pamanteasca cu care priveau minunile lumii… Imagini deformate ale realitatii cotidiene cutremura imensul cocon-mama din centrul universului. Resorturi tainice scot la suprafata mici sfere ce se deschid la primul contact cu razele soarelui scotand la iveala minusculele fiinte stravezii. Mici, cu aripioare fragede, se avantau in valtoarea vietii, imbatate de luminile ademenitoare ale orizontului. Si totul era nou pentru ele. Pamantul era ademenitor si, instinctiv, stiau ca sunt atatea taine nepatrunse iar acest lucru le incita destul de mult pentru a porni intru descoperirea lor…
N.S.
30 Mai 2009, 15:17
Inserare… Limbi de lumina rosiatice strapung vazduhul ca mii de raze prevestitoare a sfarsitului zilei. Nuante plumburii amestecate inlocuiesc caldura binefacatoare de peste zi…Si, parca n-ar fi de ajuns, padurea tomnateca prinde viata. Frunzele incep sa freamate in culori multicolore, vii…lucesc pline de viata in adierea crengilor indoite de vant…discul solar coboara din ce in ce, intr-o alunecare lina, diafana, strapungand cu tipetele sale de durere intunericul padurii…Cerul devine sangeriu iar lacul reflecta durerea discului de jaratec imprumutad spre adancuri tentele sangerii…Totul prinde viata, un alter-ego nocturn se desteapta acum punand stapanire fantasmagoric peste intreaga natura…
N.S.
Inserare… Limbi de lumina rosiatice strapung vazduhul ca mii de raze prevestitoare a sfarsitului zilei. Nuante plumburii amestecate inlocuiesc caldura binefacatoare de peste zi…Si, parca n-ar fi de ajuns, padurea tomnateca prinde viata. Frunzele incep sa freamate in culori multicolore, vii…lucesc pline de viata in adierea crengilor indoite de vant…discul solar coboara din ce in ce, intr-o alunecare lina, diafana, strapungand cu tipetele sale de durere intunericul padurii…Cerul devine sangeriu iar lacul reflecta durerea discului de jaratec imprumutad spre adancuri tentele sangerii…Totul prinde viata, un alter-ego nocturn se desteapta acum punand stapanire fantasmagoric peste intreaga natura…
N.S.
instantanee...
26 Iul 2009, 09:36
Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului...ca privirea unui om iti poate marturisi multe...nu trebuie decat sa-ti faci timp pentru a te uita in ochii lui...deschis...franc...senin...Oare are ceva de ascuns? Evita? E sincer? Onest? Isi va feri privirea cautand sa o evite pe a ta? E alunecoasa?...stinghera?...intunecata?...malefica?...Sunt atatea modalitati de a privi... Pozele? Instantanee ce surprind momente...clipe de viata...sentimente...trairi...atitudini...Pot spune atat de multe daca treci de invelisul exterior...de imaginea in sine...Rasfoind printre amintiri...clipe de fericire...instinctiv, poti surprinde marturisiri involuntare ce pot dezvalui sufletul celui de langa tine...Uneori...timpul le concretizeaza si reusesti sa intelegi de ce te-a pus pe ganduri o senzatie...un gand razlet...o impresie... Candva, in momente de exuberanta...visare...incantare si ,,somn'' , ma intriga ceea ce simteam-intuiam in privirea-ti surprinsa in diferite ipostaze, determinari temporale apartinand aceleiasi perioade - etapa de cuplu..Ma surprindea senzatia de frig atunci cand privirea-mi facea popas cercetandu-ti tusele chipului...Ochii tai duri, intunecati, rai, conturau malefic, in doua ipostaze, portretul unui om pe care nu reuseam sa-l recunosc...Nu !...nu puteai fi tu ! Dintre sute de poze, doar doua nu-mi puteau spune despre tine altceva decat ceea ce stiam...simteam...credeam...Am trait...am trecut...iar timpul, la capat de drum, aflat la rascrucea dintre 2 si 1, a pactizat cu instinctul primar...Privirea din acele poze a coborat in real dezvaluind un alt tu, plin de ranchiuna...egoism...repros...acuze...exigenta si norme impuse...pretentii si inflexibilitate...refuz a tot ceea ce nu este cum vrei tu...nu se incadreaza/ supune normelor tale... Impunand propriile reguli, voiai sa traim in 2...cuplu sub imperiul cifrei 1...a ta...a ta maniere...Voiai fara sa-ti pese de ce voiam si eu... Singuratatea-n doi e plumb pentru cei ce iubesc zborul si atunci...lasi tot in urma, intinzi aripile si..pleci...suflet-albatros...solitar te avanti...temerar...spre inalt...vesnic ratacitor intre cer si pamant...supus poverii de a fi om.
N.S.
Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului...ca privirea unui om iti poate marturisi multe...nu trebuie decat sa-ti faci timp pentru a te uita in ochii lui...deschis...franc...senin...Oare are ceva de ascuns? Evita? E sincer? Onest? Isi va feri privirea cautand sa o evite pe a ta? E alunecoasa?...stinghera?...intunecata?...malefica?...Sunt atatea modalitati de a privi... Pozele? Instantanee ce surprind momente...clipe de viata...sentimente...trairi...atitudini...Pot spune atat de multe daca treci de invelisul exterior...de imaginea in sine...Rasfoind printre amintiri...clipe de fericire...instinctiv, poti surprinde marturisiri involuntare ce pot dezvalui sufletul celui de langa tine...Uneori...timpul le concretizeaza si reusesti sa intelegi de ce te-a pus pe ganduri o senzatie...un gand razlet...o impresie... Candva, in momente de exuberanta...visare...incantare si ,,somn'' , ma intriga ceea ce simteam-intuiam in privirea-ti surprinsa in diferite ipostaze, determinari temporale apartinand aceleiasi perioade - etapa de cuplu..Ma surprindea senzatia de frig atunci cand privirea-mi facea popas cercetandu-ti tusele chipului...Ochii tai duri, intunecati, rai, conturau malefic, in doua ipostaze, portretul unui om pe care nu reuseam sa-l recunosc...Nu !...nu puteai fi tu ! Dintre sute de poze, doar doua nu-mi puteau spune despre tine altceva decat ceea ce stiam...simteam...credeam...Am trait...am trecut...iar timpul, la capat de drum, aflat la rascrucea dintre 2 si 1, a pactizat cu instinctul primar...Privirea din acele poze a coborat in real dezvaluind un alt tu, plin de ranchiuna...egoism...repros...acuze...exigenta si norme impuse...pretentii si inflexibilitate...refuz a tot ceea ce nu este cum vrei tu...nu se incadreaza/ supune normelor tale... Impunand propriile reguli, voiai sa traim in 2...cuplu sub imperiul cifrei 1...a ta...a ta maniere...Voiai fara sa-ti pese de ce voiam si eu... Singuratatea-n doi e plumb pentru cei ce iubesc zborul si atunci...lasi tot in urma, intinzi aripile si..pleci...suflet-albatros...solitar te avanti...temerar...spre inalt...vesnic ratacitor intre cer si pamant...supus poverii de a fi om.
N.S.
joi, 17 martie 2011
25 Iul 2009, 11:10
Soarele imi mangaie trupul si se-ascunde printre perdele de nori pelegrini ducand cu el tristetea zborului obosit de traire...gandul urmeaza conturul vitei-de-vie si-n umbre dantelate pe pleoape privesc ciorchinii ce-si ascund sfiosi prea-plinul in verdele crud aruncand, din adiere-n adiere, ocheade de codana rubensiana ce-si dezvaluie formele rubiconde pline de de viata...patimi...doruri...promisiuni...Iluzoriu, degete sfioase le contureaza rotunjimile trupului...apetisante forme geometrice ronde cu urcusuri si coborasuri...sesuri plate...coline...rauri serpuitoare...provocator vertij oscilatoriu...prabusire intru adancul si inaltul trairii...
N.S. (20.07.2009)
Soarele imi mangaie trupul si se-ascunde printre perdele de nori pelegrini ducand cu el tristetea zborului obosit de traire...gandul urmeaza conturul vitei-de-vie si-n umbre dantelate pe pleoape privesc ciorchinii ce-si ascund sfiosi prea-plinul in verdele crud aruncand, din adiere-n adiere, ocheade de codana rubensiana ce-si dezvaluie formele rubiconde pline de de viata...patimi...doruri...promisiuni...Iluzoriu, degete sfioase le contureaza rotunjimile trupului...apetisante forme geometrice ronde cu urcusuri si coborasuri...sesuri plate...coline...rauri serpuitoare...provocator vertij oscilatoriu...prabusire intru adancul si inaltul trairii...
N.S. (20.07.2009)
Privind peste umar, realizez ca ti-am dat toate atuurile lasandu-te sa ma distrugi sperand insa ca nu o vei face...Acum, mi-e greu sa te iubesc si sa ma distrug pe mine cu fiecare clipa...mi-e teama sa ma privesc adanc in suflet pentru ca stiu ca-i sisific de dus tot ce e acolo...Dar stii ce? Cand ai inima franta si strivita in picioare esti mult mai puternic pentru ca nu mai ai nimic de pierdut, absolut NIMIC !!! Viata? E o mare pacaleala...O ai si atat...O ai cat iti e dat si mergi pe firul ei cat a fost tesut la nastere. Nu poti sti. Important este insa cum pasesti. E fragil echilibrul...Sa nu ai regrete...sa nu ai intrebari de genul ,,ce-ar fi fost daca?''...Sa treci din plin prin valurile ei si sa pasesti inainte pe dig...neabatut....neobosit...SA TRAIESTI...SA FI VIU....Chiar daca asta inseamna sa plangi...sa suferi...sa iubesti...sa razi....sa gusti franturi de fericire...sa iei in plin piept tot amalgamul trairilor de la + pana la - infinit si inapoi... Tesem fir...Facem planuri de viata...de viitor...Ne croim destine...Furnici sau albine tindem sa devenim fluturi...Alegem a fi de zi sau de noapte sau ne lasam in voia intamplarii...Nu ne oprim trecerea si, in curgerea lui, timpul, ne croseteaza oarecum destinul in care, constiinciosi, noi, facem inflorituri - mai mici sau mai mari - facem piruete...bucle - mai strambe sau ronde...haotic sau circular...cerebral sau nu... Ne acceptam, ne asumam sau nu destinul. De dat vina pe altii pentru esecurile noastre e bine sa lasam in seama altora. Noi suntem atenti la dig... la valuri...la ceata...pasim cu ochii tinta spre far...tinem strans in pumn tot ce ne-a mai ramas... tot ce-a fost...ce-ar fi putut fi...ce este...Undeva...Candva...la capat de drum, din inaltul, prea mult inaltul poverii de a fi OM, le vom elibera in cele patru vanturi pe ele, iluziile, visele, sperantele, dorintele...pe NOI...Vom deschide pumnul strans in dreptul inimii si printre degete-petale se vor risipi in neant...
N.S. ( 13 februarie 2010, h: 05.59 )
N.S. ( 13 februarie 2010, h: 05.59 )
14 Feb 2010, 21:29
Cum erau versurile de la Voltaj- ,,Scrisoare''?...parca ,,azi a fost cald si soare, dar nu in inima mea....''' cam asta e ...acolo ploua de mult tare cu zambet amar dar asta e...am invatat sa traiesc si cu asta...Mereu invatam gustul amar al resemnarii...important e sa nu ne plecam privirea dandu-ne invinsi...Sper insa ca in toate exista o compensatie, pierzi ceva... castigi altceva...totul e un schimb pana la urma... Pana la un raspuns concludent, mereu sub zodia asteptarii...sper sa nu dureze mai mult de o luna si sa incep sa imi trasez drumul...Stii ce-i haios?...Azi am mai selectat din unele lucruri...cu gandul la ,,asta iau cu mine, asta las...'' Doamne cate apucam sa strangem intr-o viata de om...si , uneori punem cat apucam intr-o valiza si ne vedem de drum....Abia astept sa zbor din nou...sa ma risipesc in construirea unui alt viitor...acolo, langa Cerul meu aproape...
N.S.
Cum erau versurile de la Voltaj- ,,Scrisoare''?...parca ,,azi a fost cald si soare, dar nu in inima mea....''' cam asta e ...acolo ploua de mult tare cu zambet amar dar asta e...am invatat sa traiesc si cu asta...Mereu invatam gustul amar al resemnarii...important e sa nu ne plecam privirea dandu-ne invinsi...Sper insa ca in toate exista o compensatie, pierzi ceva... castigi altceva...totul e un schimb pana la urma... Pana la un raspuns concludent, mereu sub zodia asteptarii...sper sa nu dureze mai mult de o luna si sa incep sa imi trasez drumul...Stii ce-i haios?...Azi am mai selectat din unele lucruri...cu gandul la ,,asta iau cu mine, asta las...'' Doamne cate apucam sa strangem intr-o viata de om...si , uneori punem cat apucam intr-o valiza si ne vedem de drum....Abia astept sa zbor din nou...sa ma risipesc in construirea unui alt viitor...acolo, langa Cerul meu aproape...
N.S.
5 Apr 2010, 14:57
...raportati la cotidian, ne adaptam sabloanelor...imaginilor trendy...vedetelor de carton si stilului de viata impus de mass-media...ca doar asa da bine...Ce-s alea valori morale...bun simt sau invechita grija pentru aproape...pentru suflet...ideea de a fi uman? Nu e timp...alergam dupa glorie, bani, placeri, sex...Asta conteaza...Nebunia frenetica de a ne trai oricum clipa...de a aduna cat mai mult ca doar ...trebuie.... Socializam pe net...pentru ca nu mai avem timp sa ne facem prieteni...si...de riscam sa credem ca mai pot fi si oameni normali...in real...ne lovim de aparente si ne retragem...Oamenii se schimba...devin/ redevin falsi...imaginea primeaza la brat cu interesul...atat...Dam vina pe epoca vitezei... pe globalizare....pe criza...post- criza...etc...Mereu e altcineva vinovat pentru esecul nostru....Traim mereu in contra-timp ... Poate ca-s doar o iluzie...poate ca-s rupta din alte lumi...poate ca nu apartin lumii asteia nebune...dar nu conteaza....EU IMI PERMIT SA VISEZ...
N.S.
...raportati la cotidian, ne adaptam sabloanelor...imaginilor trendy...vedetelor de carton si stilului de viata impus de mass-media...ca doar asa da bine...Ce-s alea valori morale...bun simt sau invechita grija pentru aproape...pentru suflet...ideea de a fi uman? Nu e timp...alergam dupa glorie, bani, placeri, sex...Asta conteaza...Nebunia frenetica de a ne trai oricum clipa...de a aduna cat mai mult ca doar ...trebuie.... Socializam pe net...pentru ca nu mai avem timp sa ne facem prieteni...si...de riscam sa credem ca mai pot fi si oameni normali...in real...ne lovim de aparente si ne retragem...Oamenii se schimba...devin/ redevin falsi...imaginea primeaza la brat cu interesul...atat...Dam vina pe epoca vitezei... pe globalizare....pe criza...post- criza...etc...Mereu e altcineva vinovat pentru esecul nostru....Traim mereu in contra-timp ... Poate ca-s doar o iluzie...poate ca-s rupta din alte lumi...poate ca nu apartin lumii asteia nebune...dar nu conteaza....EU IMI PERMIT SA VISEZ...
N.S.
marți, 15 martie 2011
5 Apr 2010, 15:25
Idealismul e important, dar mai prinde azi, in epoca vitezei, a globalizarii, in post-criza? Cum faci sa-ti mai permiti sa visezi? Ce ai in plus? (sau) Ce ai in minus comparativ cu o majoritate a celor ce ne sunt prin preajma? Le-ai gandit poate mai demult. Sau le-ai simtit, dupa caz... Cum? Simplu: VISEZ si-mi urmez visul . Incerc, lupt sa-l vad indeplinit...platesc tributul si merg mai departe..neobosit... pentru ca nu voi spune niciodata: ce-ar fi fost daca?...ci doar: am vrut...am simtit ca asta vreau si am pornit la drum...am facut tot ce s-a putut, tot ce a depins de mine si...indiferent de rezultat, pasesc pe cararea ce mi se deschide in fata...mereu mai departe...fara regrete sau lamentari...pentru astea nu-i timp, viata e prea scurta ! Ce am in plus?... poate un dram de...nebunie...in rest sunt doar EU....oricand... oriunde...in orice circumstanta...pe mine e important sa nu ma pierd !!!...Ce-mi tulbura visele sa fie doar cautari de solutii pentru a-mi urma destinul..visul...nu altceva... Nu, nu le-am gandit mai demult...pur si simplu asa le-am simtit/ trait/ acum ...asa sunt eu...Viata e o responsabilitate...o traim/ simtim/ gandim/ analizam/...sau...trecem goi...pe cararile ei...a la bon gre du libre arbitre
N.S.
Idealismul e important, dar mai prinde azi, in epoca vitezei, a globalizarii, in post-criza? Cum faci sa-ti mai permiti sa visezi? Ce ai in plus? (sau) Ce ai in minus comparativ cu o majoritate a celor ce ne sunt prin preajma? Le-ai gandit poate mai demult. Sau le-ai simtit, dupa caz... Cum? Simplu: VISEZ si-mi urmez visul . Incerc, lupt sa-l vad indeplinit...platesc tributul si merg mai departe..neobosit... pentru ca nu voi spune niciodata: ce-ar fi fost daca?...ci doar: am vrut...am simtit ca asta vreau si am pornit la drum...am facut tot ce s-a putut, tot ce a depins de mine si...indiferent de rezultat, pasesc pe cararea ce mi se deschide in fata...mereu mai departe...fara regrete sau lamentari...pentru astea nu-i timp, viata e prea scurta ! Ce am in plus?... poate un dram de...nebunie...in rest sunt doar EU....oricand... oriunde...in orice circumstanta...pe mine e important sa nu ma pierd !!!...Ce-mi tulbura visele sa fie doar cautari de solutii pentru a-mi urma destinul..visul...nu altceva... Nu, nu le-am gandit mai demult...pur si simplu asa le-am simtit/ trait/ acum ...asa sunt eu...Viata e o responsabilitate...o traim/ simtim/ gandim/ analizam/...sau...trecem goi...pe cararile ei...a la bon gre du libre arbitre
N.S.
17 Mai 2010, 20:39
Fericirea... Oare o putem defini?...Exista sau e doar un alt rod al imaginatiei noastre? Un alt iluzoriu cant de sirena? O pasare cu aripi frante mai devreme...asa simt...Candva am fost fericita ...a fost prea plin...prea adanc vartejul trairii...si m-a destramat...Acum strang piese... un puzzle urias risipit in mii de cioburi...franturi de suflet...Jalnica figurina ce atarna zdrentuita in bataia vantului.Fericire...
N.S.
Fericirea... Oare o putem defini?...Exista sau e doar un alt rod al imaginatiei noastre? Un alt iluzoriu cant de sirena? O pasare cu aripi frante mai devreme...asa simt...Candva am fost fericita ...a fost prea plin...prea adanc vartejul trairii...si m-a destramat...Acum strang piese... un puzzle urias risipit in mii de cioburi...franturi de suflet...Jalnica figurina ce atarna zdrentuita in bataia vantului.Fericire...
N.S.
24 Aug 2009, 12:06
Nicio fericire nu tine mai mult de fatidica cifra 3...Pastram in prezent clipa trecuta de fericire...ne scuturam aripile de cenusa arderii perpetue si incercam zborul icaric spre adancul-inaltul vietii...ne trecem...ne risipim in valtoarea trecerii prin fiinta...Adunam praf de stele...val de mare...zbor de licurici...nisip si scoici...tipat de pescarus si vant sarat ne biciuie obrajii...lasam broscoi-brotaci deveniti printi si recazuti, pe ghizd de fantana...din povestile copilariei...romanele adolescentei...istoria trecerii efemere pastram obstinenta etrenului visator al lui Cervantes si...in virtutea lui ,,ia-o ma si p-asta !...ia, sa vad pana cand...unde...?!? ne ducem cinic baterea de aripi...
N.S.
Nicio fericire nu tine mai mult de fatidica cifra 3...Pastram in prezent clipa trecuta de fericire...ne scuturam aripile de cenusa arderii perpetue si incercam zborul icaric spre adancul-inaltul vietii...ne trecem...ne risipim in valtoarea trecerii prin fiinta...Adunam praf de stele...val de mare...zbor de licurici...nisip si scoici...tipat de pescarus si vant sarat ne biciuie obrajii...lasam broscoi-brotaci deveniti printi si recazuti, pe ghizd de fantana...din povestile copilariei...romanele adolescentei...istoria trecerii efemere pastram obstinenta etrenului visator al lui Cervantes si...in virtutea lui ,,ia-o ma si p-asta !...ia, sa vad pana cand...unde...?!? ne ducem cinic baterea de aripi...
N.S.
am vrut...
10 Oct 2009, 14:55
...Am vrut sa ating cerul ce-mi era atat de aproape...dar a fost un vis inchistat intr-o cifra fatidica....A fost odata ca niciodata....si...atat !....Acut doare tot in prezent...neincrederea...temerile...pendularea intre bunavointa si refuz...intre acceptare si negare...chemare si alungare...Si iubesc nebuneste...Imbecil zbucium suflete !!! E fara de rost tot ce simti....Smulge-ti inima din piept si las-o sa se mistuie...sa arda...pana cand, din cenusa a ceea ce simti...a ceea ce a fost si inca este...nu va mai ramane nimic...Arunca in cele 4 vanturi cenusa amintirii si scutura-ti aripile de traire si lacrimi...pleaca mai departe...suflet-albatros insetat de viata...zbucium... pe mari involburate...zboara ....Ti-e greu....cu el de mana, lanturile te trag in jos....aripile-s plumb...Din prea inalt caderea e dura...prea multa tristete...prea multa suferinta...prea multa toamna-n suflet....Suferinta in 2....Renunta la 2 si da-i drumul la mana !...soapta inteleapta a sfetnicului in urechea-ti dreapta, pare palpabila....e mult mai usor de dus o suferinta-n 1......Spune-i sa-si ia coarda de siguranta si sa fie fericit in lumea lui...Tie...au sa-ti creasca Aripi....vei redescoperi Zambetul...vei fi bine.... Renunt sa mai bat la porti ce nu mi se deschid....n-o sa ma transform intr-un hot ce se strecoara subtil...Nu Mai Vreau... Ajunge !!!....Prefer sa zbor deschis oriunde mi se vor deschide noi orizonturi....prefer sa traiesc din plin, pe fata...nu sa fur...sa ma limitez la resturile de la festinul altora....Zbor spre inalt-adancul poverii de a fi OM...mai departe...tot mai inalt...fara limite...fara lanturi....fara jumatati de masura... Candva...am atins fericirea...E greu s-o mentii...E doar clipa traita...murita...
N.S.
...Am vrut sa ating cerul ce-mi era atat de aproape...dar a fost un vis inchistat intr-o cifra fatidica....A fost odata ca niciodata....si...atat !....Acut doare tot in prezent...neincrederea...temerile...pendularea intre bunavointa si refuz...intre acceptare si negare...chemare si alungare...Si iubesc nebuneste...Imbecil zbucium suflete !!! E fara de rost tot ce simti....Smulge-ti inima din piept si las-o sa se mistuie...sa arda...pana cand, din cenusa a ceea ce simti...a ceea ce a fost si inca este...nu va mai ramane nimic...Arunca in cele 4 vanturi cenusa amintirii si scutura-ti aripile de traire si lacrimi...pleaca mai departe...suflet-albatros insetat de viata...zbucium... pe mari involburate...zboara ....Ti-e greu....cu el de mana, lanturile te trag in jos....aripile-s plumb...Din prea inalt caderea e dura...prea multa tristete...prea multa suferinta...prea multa toamna-n suflet....Suferinta in 2....Renunta la 2 si da-i drumul la mana !...soapta inteleapta a sfetnicului in urechea-ti dreapta, pare palpabila....e mult mai usor de dus o suferinta-n 1......Spune-i sa-si ia coarda de siguranta si sa fie fericit in lumea lui...Tie...au sa-ti creasca Aripi....vei redescoperi Zambetul...vei fi bine.... Renunt sa mai bat la porti ce nu mi se deschid....n-o sa ma transform intr-un hot ce se strecoara subtil...Nu Mai Vreau... Ajunge !!!....Prefer sa zbor deschis oriunde mi se vor deschide noi orizonturi....prefer sa traiesc din plin, pe fata...nu sa fur...sa ma limitez la resturile de la festinul altora....Zbor spre inalt-adancul poverii de a fi OM...mai departe...tot mai inalt...fara limite...fara lanturi....fara jumatati de masura... Candva...am atins fericirea...E greu s-o mentii...E doar clipa traita...murita...
N.S.
17 Oct 2009, 21:24
...Ploua...E oare cerul ce plange? E toamna-n fire...si, prin extinctie, isi asterne mantia de frunze uscate si vant si-n suflete...E tipat de pescarus in infruntare cu tumultul marii... E miros de alge ratacite la tarm...de scoici ce-si pierd sinele in lupta cu marea-nversunata si nisipul... E tipat de mine...de sine...de noi cei ce-am fost...ce-am fi putut fi...E val si mare...adanc si inalt...si vola intinsa temerar in furie...e cantec de sirena ce vine din larg si zvon de chemare...si soapta de Circe...e fir de Moire si urcus de Sisif...luntras peste ape si Cerber aproape... Once upon a time... ...torent revarsat si-obraji de vant temerar...si zbor printre ceturi si aripi intinse neobosit in furtuna...si...zbucium...
N.S.
...Ploua...E oare cerul ce plange? E toamna-n fire...si, prin extinctie, isi asterne mantia de frunze uscate si vant si-n suflete...E tipat de pescarus in infruntare cu tumultul marii... E miros de alge ratacite la tarm...de scoici ce-si pierd sinele in lupta cu marea-nversunata si nisipul... E tipat de mine...de sine...de noi cei ce-am fost...ce-am fi putut fi...E val si mare...adanc si inalt...si vola intinsa temerar in furie...e cantec de sirena ce vine din larg si zvon de chemare...si soapta de Circe...e fir de Moire si urcus de Sisif...luntras peste ape si Cerber aproape... Once upon a time... ...torent revarsat si-obraji de vant temerar...si zbor printre ceturi si aripi intinse neobosit in furtuna...si...zbucium...
N.S.
19 Apr 2010, 22:10
(...) Uneori mi-ar placea sa-mi gasesc refugiu si liniste intr-un fragment de clipa reala ... Alteori privesc contemplativ rasa umana. Un perpetuu spectacol. De plictisit, nu-s genul ! Schimb macazul...decorul...pana gasesc si ceva interesant. De uimit, chiar nu ma mai uimeste nimic pe lumea asta...totul devine pura curiozitate : sa vad ce ar putea sa mai fie...ce s-ar mai putea intampla...ce motive vor mai inventa cei dragi odinioara sau pana unde si cat se poate insista in ticalosie...Asa...ca studiu de caz... Acum aleg doar sa fiu vie...sa traiesc...Si voi trai din plin indiferent ce imi va fi dat. N-o sa ma inchid acum intr-o cutie de clestar doar pentru simplul fapt ca oamenii sunt falsi...ca barbatii din viata mea s-au dovedit a fi lasi...mincinosi...egoisti...buni de nimic....Poate imi este rezervat altceva...Poate nu-i momentul...Si merg mai departe cu o singura curiozitate : asta ce mai vrea de fapt de la mine?...sa-l vedem cat il tine....cat rezista langa mine... Si, intre timp, imi vad de drum. Ce daca, fie si cu mici variatiuni, se repeta? Nu mai conteaza ! Mie...mi-au crescut aripi ! Decat sa duc balastul, mai bine zbor in unu ! Orice e periculos. De multe ori, e periculos si sa fii doi. Trist dar adevarat...precum viata...
N.S.
(...) Uneori mi-ar placea sa-mi gasesc refugiu si liniste intr-un fragment de clipa reala ... Alteori privesc contemplativ rasa umana. Un perpetuu spectacol. De plictisit, nu-s genul ! Schimb macazul...decorul...pana gasesc si ceva interesant. De uimit, chiar nu ma mai uimeste nimic pe lumea asta...totul devine pura curiozitate : sa vad ce ar putea sa mai fie...ce s-ar mai putea intampla...ce motive vor mai inventa cei dragi odinioara sau pana unde si cat se poate insista in ticalosie...Asa...ca studiu de caz... Acum aleg doar sa fiu vie...sa traiesc...Si voi trai din plin indiferent ce imi va fi dat. N-o sa ma inchid acum intr-o cutie de clestar doar pentru simplul fapt ca oamenii sunt falsi...ca barbatii din viata mea s-au dovedit a fi lasi...mincinosi...egoisti...buni de nimic....Poate imi este rezervat altceva...Poate nu-i momentul...Si merg mai departe cu o singura curiozitate : asta ce mai vrea de fapt de la mine?...sa-l vedem cat il tine....cat rezista langa mine... Si, intre timp, imi vad de drum. Ce daca, fie si cu mici variatiuni, se repeta? Nu mai conteaza ! Mie...mi-au crescut aripi ! Decat sa duc balastul, mai bine zbor in unu ! Orice e periculos. De multe ori, e periculos si sa fii doi. Trist dar adevarat...precum viata...
N.S.
29 Apr 2010, 11:20
...un gand razlet in ceas de noapte ...Gandurile rele..raul altora...nu le poti impiedica..atata timp cat esti OM...Uman...nu-i poti impiedica pe ceilalti ce nu-s asemenea tie sa se comporte ca atare, nu le poti impune... poti doar sa-i ignori si sa-ti vezi de ale tale...Atata timp cat noptile somnul ti-e lin si daca-s albe, sigur nu-i din crize de constiinta ci din framantari personale si alegeri sau drumuri ce trebuie sa le faci pentru tine, restul nu mai are importanta. Consider ca trebuie sa incerci sa treci lin prin viata, sa incerci sa nu ranesti in drumul tau semenii...si chiar daca e imposibil asta , macar sa nu o faci voluntar, constient ...sa ajuti si sa lasi un zambet fara a astepta ceva in schimb...Eu chiar cred in legea compensatiei...Exista ceva acolo sus care le regleaza intr-un fel sau altul pe toate...depinde insa de sufletul tau...de cum il pastrezi...daca lasi ura si ce-i in jur sa te atinga sau nu...Nu le poti avea pe toate, nu-i poti multumi pe toti la fel cum nu poti trai asa cum vor altii, dupa regulile lor...ci asa cum simti si vrei tu sa traiesti...Important e sa fii tu insati, sa-ti asumi faptele si ce ti se intampla in viata si sa mergi mai departe incercand sa inveti din erori...si mai ales, sa fii uman.... Cioran , cinicul, are dreptate....asa cum si Paler, marele singuratic, are dreptate...Oricum si noi avem un rol important in modul in care avem curajul de a fi noi si de a ne trasa destinul.
N.S.
...un gand razlet in ceas de noapte ...Gandurile rele..raul altora...nu le poti impiedica..atata timp cat esti OM...Uman...nu-i poti impiedica pe ceilalti ce nu-s asemenea tie sa se comporte ca atare, nu le poti impune... poti doar sa-i ignori si sa-ti vezi de ale tale...Atata timp cat noptile somnul ti-e lin si daca-s albe, sigur nu-i din crize de constiinta ci din framantari personale si alegeri sau drumuri ce trebuie sa le faci pentru tine, restul nu mai are importanta. Consider ca trebuie sa incerci sa treci lin prin viata, sa incerci sa nu ranesti in drumul tau semenii...si chiar daca e imposibil asta , macar sa nu o faci voluntar, constient ...sa ajuti si sa lasi un zambet fara a astepta ceva in schimb...Eu chiar cred in legea compensatiei...Exista ceva acolo sus care le regleaza intr-un fel sau altul pe toate...depinde insa de sufletul tau...de cum il pastrezi...daca lasi ura si ce-i in jur sa te atinga sau nu...Nu le poti avea pe toate, nu-i poti multumi pe toti la fel cum nu poti trai asa cum vor altii, dupa regulile lor...ci asa cum simti si vrei tu sa traiesti...Important e sa fii tu insati, sa-ti asumi faptele si ce ti se intampla in viata si sa mergi mai departe incercand sa inveti din erori...si mai ales, sa fii uman.... Cioran , cinicul, are dreptate....asa cum si Paler, marele singuratic, are dreptate...Oricum si noi avem un rol important in modul in care avem curajul de a fi noi si de a ne trasa destinul.
N.S.
22 Mar 2010, 17:38
Mesager al unui arhaic blestem, distrug tot ce ating. Mi-e sufletul nins...Acum e asa frig si pustiu acolo,ca nu mai vad cararea...Tot orbecaiesc spre far...nimic sa-mi indrume pasii...Visul ala palpabil e tot ce mi-a ramas. De el ma agat asemeni naufragiatului de prima bucata gasita in deriva. Ironic, zambesc...E trist si gol...Desi iubesc...fara rost...ma risipesc. ,,Mon chevalier de la feuille d'erable''? O iluzie traita plenar...o imagine intr-o oglinda sparta...un univers paralel realitatii...o fantasma traita la dimensiuni reale si din care , acum, la trezire, nu-mi pot gasi echilibrul. Farame de fericire platite la suprapret. Pecetea blestemului atarnand greu pe umeri...Iubirea...iluzoriu sentiment...himera de frumos....pur...daruire...Poate am ajuns prea tarziu...Poate e prea tarziu pentru mine...Am obosit sa sper...sa cred...sa iubesc...E asa pustiu si frig pe drumul asta ! In suflet urla a vant cuvinte seci ce distrug tot in jur. Ratacesc intre suflete goale tot aspirand sa readuc la viata grauntele de jar ce palpaie in adanc...mi-e greu sa iubesc si sa ma distrug cu fiecare trecere. Tembela alegere ! Sa lasi pe celalalt sa te distruga sperand ca n-o va face...sa te descoperi...sa ramai nud in fata cinismului, a pragmatismului...Atat de vulnerabil ! Sa privesti detasat...ca un spectator...Gesturi frumoase ucise prin cuvinte seci...In opacitatea ta, nici nu-ti dai seama de asta...te comporti normal...E ceva firesc sa iubesti asa, cu facturi si chitante...occidental si pragmatic...
N.S.
Mesager al unui arhaic blestem, distrug tot ce ating. Mi-e sufletul nins...Acum e asa frig si pustiu acolo,ca nu mai vad cararea...Tot orbecaiesc spre far...nimic sa-mi indrume pasii...Visul ala palpabil e tot ce mi-a ramas. De el ma agat asemeni naufragiatului de prima bucata gasita in deriva. Ironic, zambesc...E trist si gol...Desi iubesc...fara rost...ma risipesc. ,,Mon chevalier de la feuille d'erable''? O iluzie traita plenar...o imagine intr-o oglinda sparta...un univers paralel realitatii...o fantasma traita la dimensiuni reale si din care , acum, la trezire, nu-mi pot gasi echilibrul. Farame de fericire platite la suprapret. Pecetea blestemului atarnand greu pe umeri...Iubirea...iluzoriu sentiment...himera de frumos....pur...daruire...Poate am ajuns prea tarziu...Poate e prea tarziu pentru mine...Am obosit sa sper...sa cred...sa iubesc...E asa pustiu si frig pe drumul asta ! In suflet urla a vant cuvinte seci ce distrug tot in jur. Ratacesc intre suflete goale tot aspirand sa readuc la viata grauntele de jar ce palpaie in adanc...mi-e greu sa iubesc si sa ma distrug cu fiecare trecere. Tembela alegere ! Sa lasi pe celalalt sa te distruga sperand ca n-o va face...sa te descoperi...sa ramai nud in fata cinismului, a pragmatismului...Atat de vulnerabil ! Sa privesti detasat...ca un spectator...Gesturi frumoase ucise prin cuvinte seci...In opacitatea ta, nici nu-ti dai seama de asta...te comporti normal...E ceva firesc sa iubesti asa, cu facturi si chitante...occidental si pragmatic...
N.S.
ce-ar fi...
Ce-ar fi viata fara vis... fara dorinta de a-l implini...fara indrazneala de a atinge realul? O viata plata, fara lamaia aferenta trendului...o viata fara amintiri de neuitat, o viata ce te traieste ea pe tine iar tu esti un ,,ceva '' inert...Daca asta ne dorim sau nu cu adevarat, nu putem sti decat daca avem si curajul de a incerca...cel putin elimini o posibila optiune din lista, stii ca nu-i pentru tine si mergi mai departe. Daca e sau nu alegerea corecta nu poti sti niciodata dar poti sti daca tot stai si-ti spui ,,ce-ar fi fost daca?''...Si oare ce lucru durabil si valoros pentru minunile din suflet traite se obtine fara greutate, renuntari si dezamagiri? Mai bine sa traiesti din plin viata cu plus si cu minus decat sa traiesti plat o viata intreaga teoretizand pe marginea ei.
AngelS.
AngelS.
vineri, 11 martie 2011
...De ce sufletul ti-l ia cine nu are nevoie de el? De ce nu putem pur si simplu sa ne lasam iubiti? Sa-i acceptam pe cei care ne iubesc si atat? De ce alegem sa iubim in van? De ce? Niciodata Pastele n-a fost atat de lipsit de farmecul asteptarii lui...de semnificatii..Doar gesturi mecanice, pregatiri pascale si atat. Fara fior...fara expectatii...fara piosenia si sfiala aceea a sentimentului religios poate aservit realului, cotidianului, religiozitatii de parada agresiv promovata, religie ce-si pierde atributul sacrului amestecandu-se cu profanul...religie implicata politic, aservita banului si interesului, religie devenita comert...pe fata...Cauti piosenia trecutului, bucuria de a acorda putin timp sufletului, celor sfinte insa nu reusesti...Altadata abia asteptam...Acum totul a fost doar un ritual executat mecanic, fara implicare, doar pentru ca trebuie...pentru ca ,,asa trebuie''... Imi caut linistea si nu o gasesc...Sisific urc Golgota noptilor de nesomn si plans. Bravez...Mii de intrebari...de temeri...de asteptari, de cautari, de lupta cu realul si visul, cu dorintele si secaciunea posibilitatii de a le realiza...dar si cu lupta inversunata, cu nepredarea, nedezertarea...Un om normal ar sta ,,o leaca'' ...putin stramb...apoi drept...si iar stramb...si abia dupa aceea ar judeca toata nebunia asta in care ma arunc in disperare alergand dupa o himera..himera unui motiv de a fi multumita si impacata in suflet...Oare voi reusi? Si , indiferent de ce si cum va fi, voi fi totusi multumita...linistita....impacata ? Sau iar voi dori altceva? Voi alerga dupa o alta Mecca iluzie a fericirii? Oare de ce noi oamenii ne dorim intotdeauna ceea ce nu putem avea? De ce alergam dupa praf de inchipuire dorind sa atingem astfel fericirea? De ce ne irosim in atatea cautari? De ce ne zdrobim iluziile in alte atatea ,,gasiri''...regasiri?... Eu...nu mai am nimic de pierdut...Sunt doar o inima franta ce incearca sa mearga mai departe impacandu-se cu zborul solitar...cu fatidicul ,,,ce-i e dat''...si ,,nu le poti avea pe toate''...Ce simt eu? ...Deja nu mai conteaza ce simt ! Ce-am pierdut? La ce renunt in saga cautarii mele perpetue? De ce ranesti in cale fara sa vrei? de ce nu-i putem face fericiti pe cei care nu asteapta decat un gest, un zambet de la noi? Ei s-ar multumi cu atat de putin doar sa fii in preajma lor. Te-ai luptat sa-i tii oarecum la distanta, sa nu le dai sperante, sa tii drept drumul si ei? ei ce fac? ...
...Se-ndragostesc de cine nu trebuie ! Un indragostit poate fi crud...poate rasuci lama pumnalului in inima ta si o face adanc, tot mai adanc...Egoismul celui ce te iubeste..Ce poate sa doara mai tare decat zbuciumul si declaratiile cuiva drag dar nu iubit? E drept ca am un har, acela de a ma baga dintr-o incurcatura in una si mai mare...Cum sa-i spui celui ce-ti pune la picioare lumea lui, sufletul lui doar pentru a-i fi aproape...care-ti spune ca...a vrut...a incercat sa te uite...dar ca fara tine lumea lui e pustie si nu are sens...ca te vrea inapoi...ca-i lipsesti...ca te iubeste...etc...Cum sa-i spui cinic: - Da, am tot ce-mi trebuie langa tine....Da, si in Paris sunt universitati si programe de masterat si doctorat...Da, stiu ca vrei sa ma faci fericita, vrei sa-mi porti de grija...dar eu...eu nu ma pot lasa iubita asa....eu nu pot accepta sacrificiul tau pentru ca...nu te iubesc....nu simt nimic mai mult decat duiosia pe care o simti pentru un prieten drag...Nu te iubesc...nu te pot iubi...nu simt niciun frison in preajma ta...Nu-i decat camaraderie si pe asta nu poti construi o relatie, un cuplu...Nu Eu...Asa ca...aleg sa plec singura in necunoscut, intre ,,adio'' si ,,nicaieri'' cautand himeric fericirea. Aleg zbucium perpetuu, continua cautare a ce?...A unui ,,ce'' iluzoriu poate ! N-am vrut sa te indragostesti de mine...am facut tot ce am putut ca sa evit asta, ti-am spus adevarul si ce drum am ales insa tu nu ai ascultat...si acum? Ma iubesti...Vibrezi la un gest al meu...un zambet...Eu...nu ! Vegheati de cei patru ingeri din Sacre Coeur, in tacerea reculegerii ne doream fiecare altceva...Eu - zborul spre Cerul meu aproape, zbor solitar si renuntari asumate...Tu - final de zbucium si un suflet aproape, pentru mine...Ironia sortii... Nicio avere din lume nu ma poate face sa stau langa cineva care nu-mi poate face sufletul sa vibreze...a carui privire doar sa ma faca sa-mi tresalte inima...a carui atingere sa nu-mi aduca fiorul golului in stomac...Nu pot trai fad, fara vulcanul acela de sentimente si senzatii. Odata trezit, e greu...Oricat ar dormi, eruptia e imprevizibila. Cand ai simtit atatea culori si acorduri nu mai poti fi tu doar ignorandu-te si acceptand sa te lasi iubita...Te-ai injosi...te-ai irosi..te-ai vesteji...Ai muri incet, sufocata de o dragoste careia nu-i poti raspunde pentru ca nu-ti spune nimic...simturile, corpul, creierul, tu nu-i poti raspunde nici macar printr-o amarata de vibratie...lipseste chimia aceea... tactilul, palpabilul, olfactivul..nu-si regasesc corespondentele...Si atunci? daca ecoul se sparge de peretii goi nu te condamni doar pe tine ci si pe el. Sa accepti stiind ca nu-l poti face fericit...ca nu poti fi fericita total cu el? Cat sa mimezi fericirea? Sa minti? Sa simulezi? Sa te minti? Mai bine nu ! De ce e asa greu? De ce mie imi e asa greu?
N.S. ( 3 aprilie 2010)
...Se-ndragostesc de cine nu trebuie ! Un indragostit poate fi crud...poate rasuci lama pumnalului in inima ta si o face adanc, tot mai adanc...Egoismul celui ce te iubeste..Ce poate sa doara mai tare decat zbuciumul si declaratiile cuiva drag dar nu iubit? E drept ca am un har, acela de a ma baga dintr-o incurcatura in una si mai mare...Cum sa-i spui celui ce-ti pune la picioare lumea lui, sufletul lui doar pentru a-i fi aproape...care-ti spune ca...a vrut...a incercat sa te uite...dar ca fara tine lumea lui e pustie si nu are sens...ca te vrea inapoi...ca-i lipsesti...ca te iubeste...etc...Cum sa-i spui cinic: - Da, am tot ce-mi trebuie langa tine....Da, si in Paris sunt universitati si programe de masterat si doctorat...Da, stiu ca vrei sa ma faci fericita, vrei sa-mi porti de grija...dar eu...eu nu ma pot lasa iubita asa....eu nu pot accepta sacrificiul tau pentru ca...nu te iubesc....nu simt nimic mai mult decat duiosia pe care o simti pentru un prieten drag...Nu te iubesc...nu te pot iubi...nu simt niciun frison in preajma ta...Nu-i decat camaraderie si pe asta nu poti construi o relatie, un cuplu...Nu Eu...Asa ca...aleg sa plec singura in necunoscut, intre ,,adio'' si ,,nicaieri'' cautand himeric fericirea. Aleg zbucium perpetuu, continua cautare a ce?...A unui ,,ce'' iluzoriu poate ! N-am vrut sa te indragostesti de mine...am facut tot ce am putut ca sa evit asta, ti-am spus adevarul si ce drum am ales insa tu nu ai ascultat...si acum? Ma iubesti...Vibrezi la un gest al meu...un zambet...Eu...nu ! Vegheati de cei patru ingeri din Sacre Coeur, in tacerea reculegerii ne doream fiecare altceva...Eu - zborul spre Cerul meu aproape, zbor solitar si renuntari asumate...Tu - final de zbucium si un suflet aproape, pentru mine...Ironia sortii... Nicio avere din lume nu ma poate face sa stau langa cineva care nu-mi poate face sufletul sa vibreze...a carui privire doar sa ma faca sa-mi tresalte inima...a carui atingere sa nu-mi aduca fiorul golului in stomac...Nu pot trai fad, fara vulcanul acela de sentimente si senzatii. Odata trezit, e greu...Oricat ar dormi, eruptia e imprevizibila. Cand ai simtit atatea culori si acorduri nu mai poti fi tu doar ignorandu-te si acceptand sa te lasi iubita...Te-ai injosi...te-ai irosi..te-ai vesteji...Ai muri incet, sufocata de o dragoste careia nu-i poti raspunde pentru ca nu-ti spune nimic...simturile, corpul, creierul, tu nu-i poti raspunde nici macar printr-o amarata de vibratie...lipseste chimia aceea... tactilul, palpabilul, olfactivul..nu-si regasesc corespondentele...Si atunci? daca ecoul se sparge de peretii goi nu te condamni doar pe tine ci si pe el. Sa accepti stiind ca nu-l poti face fericit...ca nu poti fi fericita total cu el? Cat sa mimezi fericirea? Sa minti? Sa simulezi? Sa te minti? Mai bine nu ! De ce e asa greu? De ce mie imi e asa greu?
N.S. ( 3 aprilie 2010)
...,,Ceea ce nu ne omoara ne face mai puternici''...dar ne face si cinici si neincrezatori...Ceva tot trebuie sa pierdem pentru a supravietui. In toate e un inceput si un sfarsit. E legea vietii. Suntem muritori...furnici timpurii...nu am putea duce vesnicia. Dar ce faci atunci cand nu vrei vesnicia? Cand vrei doar putina liniste...putin ragaz...poate adapost in bratele cuiva? Iluzia echilibrului universal? Uneori obosesti sa tot mergi fara a atinge un rezultat concret...sa speri ca vei spune: gata ! aici ma opresc....Mergi mai departe cu speranta ca-ti vei gasi , intr-un fel sau altul, calea...Esti ghinionist?...blestemat?...D-zeu stie ! Poate doar ca destinul, cateodata, te incearca amarnic. Uneori te indoiesti de tine. Crezi ca poate nu stii ce meriti inca si te simti obosit de atata incercare...dar nu renunti pentru ca tu nu cedezi niciodata...si mergi mai departe chiar daca e o mare nebunie...Iti spui mereu ca in ultima clipa vei gasi o solutie pentru a te salva...Biblic, D-zeu are grija de copiii lui...Dar ce te faci daca, in clipa in care tu crezi ca ai cel mai tare nevoie de El, El e la o bauta cu baietii si te ignora? Oricum, asta e drumul tau...solitar...Stancos drum ti-ai mai ales si tu ! De ce nu esti si tu precum majoritatea?...pentru ca te incapatanezi sa fi Tu si...atat...indiferent de consecinte...Chiar daca uneori e greu si te prinde singuratatea si pustiul din urma, eviti sa privesti in suflet...incerci sa dai totul deoparte si sa iesi din cercul ce te strange...te temi sa nu te infiori de ce gasesti acolo si mai bine nu dezgropi cutia Pandorei...
. N.S. (25 februarie 2010 )
. N.S. (25 februarie 2010 )
marți, 8 martie 2011
Puzzle sufletesc...
Catinel, incerc ,,sa o sterg’’ de aici. Primo, in illo tempore, am testat - asa, ca sa nu incerc oceanul cu degetelul si sa dau de vreun Mare Alb… Tarziu, mult prea tarziu, am descoperit ca nu de marele Alb trebuia sa-mi fac griji. Sunt prea mica pentru a satura foamea unui peste mare. Piranha sunt mult mai multi si mai de temut. Privind in urma, recunosc ranile. Ei sunt periculosii…micutii Piranha. In rest, sunt constienta ca-s doar o farama de univers, insignifianta…Acum sper doar sa-i ocolesc si sa-mi regasesc micul colt de cer…
N.S.
Imi place sa calatoresc, sa simt hai-hui fiecare piatra, istorie, traditie, loc…Sunt suflet-albatros si mult, mult mov si verde…suflet liber, tanar si copilaros…Sunt asa cum as vrea sa fiu sau asa cum sunt de fapt. Nu-mi plac lucrurile superficiale, mediocritatea si meschinaria…si nici lasitatea. Imi asum ceea ce sunt si incerc sa trec lin prin viata, sa-mi pese de cei ce-mi sunt aproape conjunctural si sa nu ma las patata de cotidian. Inca mai cred in conditia umana, in suflet, sentimente, sensibilitate, onestitate si bun simt. ..Valori…Moralitate…
NadS
NadS
Mi-am julit si eu genunchii, mi-am distrus si vise, m-am lovit de rautatile gratuite ale semenilor, am pierdut din ,,prieteni’’ dar au si ramas cei de drum lung…am trecut si prin bune si prin rele…am iubit si am suferit cu aceeasi intensitate pe culmi de fericire sau nefericire dar ura n-o las in sufletul meu. Fiecare sa-si duca tot ce-i e dat si sa raspunda la vremea lui pentru tot. Multumesc cuiva, acolo sus, ca vegheaza asupra mea si ma ajuta sa zbor…sa imi plec ochii asupra lucrurilor ce-mi aduc bucurie…sa fiu EU. N-o sa spun niciodata : ce-ar fi fost daca…Voi multumi doar pentru lucrurile frumoase ce mi s-au intamplat si voi merge mai departe…
N.S.
N.S.
Purtam cu noi nostalgii ale faramelor de fericire, dupa-amiezi fierbinti intru cautare intr-un iulie fierbinte , sarutarea tumultoasa a cascadelor undeva la munte, la capat de lume sau simturi ascutite ascultand rasuflare de balena intre apa si cer in asteptarea saltului spre inalt...Mi-e dor de ce-am pierdut in toata aceasta absenta . Astept intoarcerea la matca.
Aceeasi frunza de artar asteptandu-si vantul prielnic.
N.S. (oct. 2010)
Aceeasi frunza de artar asteptandu-si vantul prielnic.
N.S. (oct. 2010)
O noua saptamana sub zodia ploii, a vantului si frigului...dar ce poate fi mai trist decat frigul si vantul din tine? Oricata ploaie ar varsa cu lacrimi amare toamna, nu va sterge pustiul din suflet...Apasatoare senzatie cand nu te mai regasesti intre peretii goi ai sufletului, aripile-s obosite de traire si speranta iar zidurile tacerii se-ngusteaza...le simti strangerea si habar n-ai incotro...Timpul pare a se opri in loc...tot ce ai impletit cu greu din fire potrivnice stagneaza, taceri surde se revarsa din ceasca fierbinte ce-o tii intre palmele facute caus...Firav, un gand de zambet strabate pana la tine, tu , indepartatule ! Zi senina in cale si suflet !
AngelS (octombrie 2010)
AngelS (octombrie 2010)
...pentru tot platim un pret in viata asta, pentru un zambet, pentru un suras, pentru un inceput atragator...Durerile ca si fericirile sunt atribute ale vietii. Nu le putem evita sau prevedea intotdeauna. Important e sa scuturi praful de pe aripi si sa mergi mai departe chiar daca va trebui sa fie un zbor neobosit tot cautand un tarm al tau acolo unde simti ca-ti este Cerul aproape. Uneori si in apropieri exista departare...mai ales cand apare singuratatea-n doi iar atunci e trist...
.
O viitoare FRUNZA DE ARTAR ..cu aroma de crin
N.S. (10 oct. 2010)
.
O viitoare FRUNZA DE ARTAR ..cu aroma de crin
N.S. (10 oct. 2010)
...octombrie, miercuri 13...o alta zi in care cu ochi mici si miscari lenese ma impiedic de slapii tai uitati de asta vara in timp ce aroma cafelei ma ademeneste spre cocheta bucatarie.Cu gandul in cautarea zambetului privesc absenta aburii cafelei ce se destrama asemenea iubirilor pierdute intre trecutul si prezentul zborului fapturii intr-un real ostil..
N.S. (13 octombrie 2010)
N.S. (13 octombrie 2010)
Ma intrebai ce fac...Nici eu nu mai stiu. Ma incoltesc o multime de griji si tin intre palme un castel de nisip. Ma misc grijuliu pentru a nu-i grabi distrugerea. Sper sa fiu paranoica si doar temerile mele exacerbate sa fi iesit la suprafata. Imi fac totusi curaj spunandu-mi ca voi gasi cumva resorturile pentru a continua si a duce la bun final ceea ce am inceput in ciuda cotidianului ce-mi tot trimite lovitura dupa lovitura. Sunt prea mandra insa pentru a ramane in genunchi. Prefer sa strang din dinti si sa ma ridic oricat ar durea. Stiu ca numai in mine si prin propriile forte voi gasi cumva solutia. Ce fac? Ce simt? Dau din maini si fac valuri in butoiul melancoliei, infrunt tristetile si ma lupt cu morile de vant. Pana unde? Pana cand? Habar n-am !Dar stii ce? Eu m-am obisnuit deja, e...rutina...So, keep walking, WTF !
N.S.
N.S.
luni, 7 martie 2011
Sufletul...imprastiat in mii de cioburi dureros de ascutite isi cauta alinarea in mangaierea valului...scoicii...algelor...soarelui...Fire de nisip, ne scurgem in clepsidra vietii...arzand intens la fiecare batere de vant...la fiecare inaltare-n zbor...Batere de aripi obosita in caderea-i vertiginoasa...Vartej de sentimente...senzatii...trairi...ne scurgem printre scoicile uitate pe malul iluziei de fericire...Valuri inspumate se lovesc de tarm...se sparg de stancile fiintei si astern uitarea rapind orice urma a trecerii in adancurile albastre... Am vrut...am incercat sa traiesc...pamantean...in doi...NOI...dar totul s-a sfarsit in zbor de aripi frante...Plumbul realului...carnalului... refuz al implinirii...Zbor in adancuri si spuma de val pe pleoape...Suflet-albatros se-nalta din tarana caderii ducandu-si ranile spre albastrul adancurilor...temerar pe valurile vietii...cazator in mare...renascut in stele...intre cer si pamant...neobosit...solitar...
N.S.
N.S.
Suflet -albatros ratacit intre cer si pamant sub imperiul cifrei 1 imi scutur aripile de praf si traire, imi adun cenusa arderii din cele patru vanturi si ma avant temerar spre inalt spre alte taramuri himera...Mecca terestra ma-ndeamna spre zbor...neobosit asemeni dervisului in cautarea oazei sale de liniste-verde-traire...cu portocali, flori de lotus, smochini si muuulta umbra peste sufletu-mi pustiit, susurul izvorului imi alina setea de repaos...ruinele povestii de iubire le las in urma...balast ce-mi compromite zborul...aripa-plumb....Orice minune se destrama sub imperiul fatidic al cifrei 3....printii si printesele, Feti-Frumosii si fetele de imparat raman in basme...dupa trei zile-nopti-saptamani-luni-ani feciorii de imparat redevin broscoi, cavalerii isi frang destinul in turnire si raman ferecati in romanele de capa si spada...doar Quijote sarmanul mai crede si se lupta himeric cu morile de vant...Platim farama-clipa de fericire indoit si fiecare moment intens de culoare si zbor-vertij il inchidem in suflet ferecat cu mii si mii de lacate chezasie iluzorie ca ne-ar mai apartine trecutul transformat in amintire-prezent...
N.S.
N.S.
La vie...
L’argent ne peut pas acheter tout…il peut nous rendre la vie un peu plus facile mais pas de nous rendre heureux ou de nous rendre l’amour, la santé, la tranquillette. On peut pas plus imposer aux hommes de vivre comme on veut, jouer toujours a nos règles…on n’est pas Dieu sur cette terre...au dessous des autres…On n’est pas partage en maîtres et esclaves sur la même plantation: cette vie…parfois lourde…difficile…imbécile…conne…On a une seule vie…propre… a nous…On peut partager morceaux d’elle aux autres a travers le chemin ici sur la terre…On partage un temps…une vie…On sait jamais combien du temps…ou le temps qu’on a…qu’il nous reste…On est des abeilles…des papillons…des mouches…pas toujours on peut produire du miel…On a des larmes…des cris de douleur ou de joie…on a des souvenirs…des soupirs…des ris éclatants…on a l’amour…la tristesse…la détresse…On a tout a la fois ou chacun a son tour…On est des graines sur ce monde…il existe une autre?...après?...en même temps?...on sait jamais…Mais on doit pas passer vides, on peut pas traverser cette vie dans la haine…l’intolérance…la méchanceté…On est pas Dieu sur terre…sur les autres…On est pas tout puissants…On peut pas diriger la vie des autres sans tenir compte de leurs envies…rêves…désirs…On peut pas être inflexibles…On est seulement de chair et de sang…riches ou pauvres…crétins ou intelligents…instruits ou pas…faibles ou de fort caractère…lâches ou courageux…On est seulement des êtres humaines…rien d’autre…On a le droit d’aimer…partager…souffrir…être heureux…pleurer…Soumis aux erreurs…fautes…échecs…On peut faire du mal aux autres sans savoir… sans nous rendre compte…On peut guérir…On peut blesser…mais…On doit pas oublier qu’on a une seule vie…unique…impardonnable…étrange…implacable…
Qu’on doit passer dignes…beaux…belles…qu’on est unique…pas meilleurs qu’autres…On est nous-mêmes…On a le droit de prendre nos décisions…d’en souffrir…d’être maîtres sur notre vie…de faire notre choix…de choisir le chemin…la vie…le temps qu’on partage aux autres…
Qu’on doit passer dignes…beaux…belles…qu’on est unique…pas meilleurs qu’autres…On est nous-mêmes…On a le droit de prendre nos décisions…d’en souffrir…d’être maîtres sur notre vie…de faire notre choix…de choisir le chemin…la vie…le temps qu’on partage aux autres…
N.S.
duminică, 13 februarie 2011
ratacim...
Ratacim pe val de speranta si pisc de uitare...cautam ardent raza de soare ranindu-ne talpile in creste de val...Traim din afara vieti ce...poate...nu ne apartin si ne simtim stingheri de fiecare data cand devenim actori intr-un rol principal. ,,Uitam sa stralucim'' asa cum spunea un suflet drag...Uitam sirul numelor...urmelor...dar daca numele a intrat in uitare...mai are rost sa-ti amintesti? Vise...Iluzii...multe tare...au ramas in cutia Pandorei. Aveau aripile fragile si au uitat sa zboare... si-au frant aripile prea devreme si-au intalnit tristetea...prea multe rani de pansat...prea mult zbor frant din prea inalt...prea mult gol si...vid...prea mult strigat in pustiu si doar prezenta propriului ecou...Asa ca, te risipesti in tacere...cu pasi inceti...Nu mai ai nimic de spus. Cuvintele s-au dematerializat...sunt nude in bataia vantului ce le biciuie obrajii. Metafora s-a pierdut si ea pe drumul marilor si degete albe de fir iluzoriu acopera cararea luminata de la capat de lume...Solitar si alb de vreme, farul stravechi infrunta noaptea...trecerea...viata ...moartea...Cuvintele-s goale acum, ratacesc in cautarea sensului...Fir de nisip uitat intr-o cochilie pe fund de mare, cu mers de melc...Suflete, incotro???
N.S. (20 Mar, 01:32)
Visul mamei mele a fost sa vada Franta....al meu, Irlanda cu tarmurile ei stancoase si verzi pazite de castelele sale...Dar viata este imprevizibila si...am ajuns in Franta. M-am indragostit de falezele de la Etretat... de Normandia...de Paris...Am trait sentimentul de ,,soyez bienvenue chez les Ch'ti ''...La rascruce de 2009-2010 am avut sansa de a revedea Parisul...noaptea...Sa admir dantelele gotice ale arhitecturii catedralei Notre Dame printre care se strecoara lumina lunii...Sa ma opresc pentru o clipa-ceas savurandu-mi cafeaua si privind trecatorii confortabil asezata pe scaunul primitor al unei cochete cafenele parisiene ...apoi sa ma pierd, hai-hui pe stradutele orasului luminii si al iubirii...Sa-ti oglindesti privirile in apele Senei sau sa ai sentimentul nimicniciei cand te afli in centrul celor patru colosi de metal ai celebrului Tour Eiffel...Sa descoperi de la inaltimea esplanadei Trocadero luminile orasului identificand cladiri pline de poveste si istorie....Drumurile noastre in viata apar si dispar, se reorganizeaza sub pecetea prezentului aflat intr-o continua transformare...Candva...ma voi intoarce pe stradute pietruite si voi visa din nou cu ochi deschisi a uimire...la copacul-poezie scris pe un zid... la fascinantii ,,les gargouilles ’’ sau la vitralii vechi...
E drept distanta se asterne in timp peste oameni... mi-ar fi placut sa putem depana amintiri trezite de glasul Senei...impresii lasate de cotidian...mirari in fata ,,franturilor de frumusete''...Ocaziile apar sau se creaza...le conturam sau traim sub imperiul lui ,,ce-ar fi fost daca...''
N.S. (24 Feb, 00:20)
sâmbătă, 5 februarie 2011
...remember....
Remember...18 Apr 2010, 19:06
23/ 24. o7.2010 h: 06.00
Nu stiu daca am tras lozul cel mare la loteria vietii sau daca, in partida asta, am toti asii in maneca...dar stiu ca voi juca...imi voi juca pana la capat cartea...imi voi intinde aripile...le voi deschide larg...tot mai larg si voi zbura...ma voi avanta spre inalt...spre adanc...spre traire...Voi sorbi cu nesat din tot ceea ce imi este harazit sa se intample...Voi trai din plin toata aceasta aventura ce-mi va purta pasii catre tine...in lumea ta... Deschid fereastra si privesc nucul batran din vecini...gugustiucul ce-si ia zborul de pe creanga lui cu frunze-amare...cerul senin si iarba-nrourata...Miros de frunze de nuc strivite...Cat imi place sa culeg frunza crud-amara si sa-i sorb parfumul ce se-nalta dintre degetele-mi ce o strivesc...dureros...isi lasa aroma sa-mi invaluie simturile...In departare, in roua zorilor, cant de cocosi...de gugustiuc oprit pe fire de curent electric...ciripit de pasarele in gradini...Infundat, zgomot de cotidian razbate...sunet de masini ce si-au pornit motoarele..si-au urnit rotile spre finalizarea unei alte saptamani...sfarsitul unei zile de lucru...inceputul alteia de week-end...Pe drumul asfaltat curand - gratie alegerilor- se aud pasi si voci...E vineri, zi de targ ! Cu sau fara mine, aici viata isi va urma cursul..isi urmeaza cursul...Ma ridic...Nu stiu cat am reusit sa dorm dar plutesc intr-o betie si-s nauca de fericire !...nedeslusite sentimente bat la poarta sufletului meu... Parintii dorm...Ii sarut pe frunte...Incep cu tata care, in stilu-i caracteristic, imi spune: - Te-o fi apucat vreun puseu de afectiune, fugi de-aici !...Mda !...stiu ca ma iubeste mult dar e ca un Mos Martin batran din familia Grizzly...nu se lasa prada efuziunilor sentimentale decat foarte rar. Mama deschide si ea ochii...O sarut si pe ea, se uita la mine si nu-i nevoie decat de-o privire ce-mi spune ca a inteles tot...Ei sunt lucrurile ce conteaza in viata asta pentru mine, la nivel primordial...cei ce mi-au fost mereu alaturi, cu bune si rele...cei ce au stiut sa-mi fie PARINTI...Singurii oameni de parerea carora imi pasa !
Racoarea diminetii nu pare a prevesti caniculara zi ce se asterne dinainte...poate doar seninul cerului sa o dea de gol...Tata a iesit. Fug sa ma cuibaresc in bratele mamei...putin...pentru un fragment de timp, de traire...ce o voi lua cu mine...in suflet...in fiinta...asa cum voi avea mereu in inima gesturile celor ce imi sunt aproape sufletului : calda atingere-a privirii care intra in camera unde respir putina odihna intr-o perioada plina de zbucium si epuizare...mana ce-mi acopera cu un pled, protector, corpul dezvelit in timpul somnului...O simt ca prin vis...e gestul tandru-al mamei ce vegheaza somnul copillui sau, gest venit intr-un moment in care aveam atata nevoie de sentimentul protectiei...de un strop de tandrete, de duiosie. a doua mea familie... cea ,,adoptiva''...mi-a daruit atatea clipe de neuitat...trairi...sentimente...sfat si sprijin la greu, bucurie si sarbatoare a succesului langa mine...Au fost atatea...baschet, fotografia, internetul, exuberanta si pofta de viata a Ruxandrei...agitatia domnului Costache..calmul si vocea molcoma a bunicilor...afectiunea si prietenia doamnei Viorica...tatonarile si tachinarile cu Tomitza, matza familiei... Miruna doarme. O privesc si ma gandesc la anii astia in care ne-am indepartat din cauza conjuncturilor, celor din jur...Mi-a fost dor de ea...am tanjit dupa ,,fii-mea adoptiva'' - ca s-o citez pe Dana din vremurile bune cand imi spunea: ,,- Hai Nadio, ia-o pe fii-ta adoptiva si in oras cu voi !''...Ne-a fost asa dor una de cealalta...O privesc. O adevarata domnisoara cu ochi migdalati, gene lungi si ten creol...Ochii mari si negri, curiosi, mi-au atras atentia atunci, la primul contact cu ghemotocul infasat ce ma privea...apoi...au urmat zile si nopti petrecute impreuna...in vacante. Plecarile Danei la Bucuresti se soldau cu lacrimi ce nu se potoleau decat in prezenta mamei-surogat. Asa ca, mergeam in curtea vecina, imi luam copilul, suzeta, paturica, olita si lapticul si..veneam acasa...Vara dupa vara, am vazut-o crescand. Am scapat de suzeta, olita si...am schimbat- modificat traseul...am intrat in zodia povestilor. Nu adormea decat daca ii citeam eu povesti. Si tine-te povesti la ceas de taina- vorba lui Sadoveau.
De cele mai multe ori treceam de miezul noptii si ne apuca unu- doua dimineata prin tari fermecate alaturi de printi, printese si animalute nazdravane..A fost odata...Il etait une fois...pana cand pica obosita si o inveleam, ieseam tip-til din camera si ma intorceam acasa...Alte vacante...concedii...drumuri la Bucuresti : patinoar, role in parc ( la Circ), inot la Dinamo, sarbatori impreuna, concerte in aer liber, focuri de artificii, K.F.C., McDonalds, Pizza Hut, plimbari prin Romana pana la Universitate...teme...la mare...timp impreuna....trairi...emotii... Evenimente...trairi ce nu se uita...se poarta in suflet...sunt parte din fiinta noastra...ne formeaza...ne definesc...
Candva...ma pregateam de zbor...zbor de femeie indragostita ce-n drumul spre el, spre trairea povestii de dragoste, inconstienta, isi lua ,,la revedere'' de la franturi de suflet spunandu-si ca, de-l va avea pe el, la adapostul bratelor sale va fi bine, va fi ferita de furtuni..va fi...Ce frumos promitea viitorul trait intens...De fapt, noptile si asteptarea, emotia evenimentului, bagajele si sortarea: asta iau, asta las, asta mi-o trimiteti voi, asta...etc...Ce sa mai gandesti la rece ce-ti trebuie sau nu acolo cand in mintea ta nu-i decat el?...nu-i decat calda imbratisare a lui....pasionalul sarut al intalnirii...nebunia de a fi in bratele lui, cu el...O nebunie consumata intens...arsa violent in trei saptamani de magie ce n-a avut puterea sa amane zorii... Zborul spre doi...noi...revine de data asta solitar pentru ca e prea puternica acea chemare a Cerului meu aproape...El : a fost...Cerul s-a frant din neputinta de a-i pastra intregul...Vor ramane acolo in trecut toate visele alea, himere hranite inconstient, instinctiv de dorinta de a trai in doi o iluzie... Acum drumul e presarat de stanci, sunt diguri umede si nisipuri ce te-ademenesc in jocul lor. Serpuind le eviti si mergi mai departe printre jetoanele ce palpaie in intuneric. Mare minune si fosforul asta ! ...O prima rascruce...Sa fie la dreapta sau la stanga drumul bun? Sa te retragi...sa tragi aer adanc in piept, sa inchizi ochii si sa pasesti temerar...Acum, incet-incet deschizi pleoapele a mirare...Pana aici e bine ! Dar... Exista si un ,,dar''...Bine-ai venit in zodia lui ! Macar nu mai esti pus sa alegi. Acum , executi sau nu. E rascruce dar drumul e marcat. Ce-i de facut ti-e clar. Te incadrezi? O parte din fructul dorit ti-e dinainte..
...Restul se va aseza firesc, ordonat, la rand. Litere de alfabet, urmele pasilor vor creiona cuvantul...destinul...zborul...
N.S.
23/ 24. o7.2010 h: 06.00
Nu stiu daca am tras lozul cel mare la loteria vietii sau daca, in partida asta, am toti asii in maneca...dar stiu ca voi juca...imi voi juca pana la capat cartea...imi voi intinde aripile...le voi deschide larg...tot mai larg si voi zbura...ma voi avanta spre inalt...spre adanc...spre traire...Voi sorbi cu nesat din tot ceea ce imi este harazit sa se intample...Voi trai din plin toata aceasta aventura ce-mi va purta pasii catre tine...in lumea ta... Deschid fereastra si privesc nucul batran din vecini...gugustiucul ce-si ia zborul de pe creanga lui cu frunze-amare...cerul senin si iarba-nrourata...Miros de frunze de nuc strivite...Cat imi place sa culeg frunza crud-amara si sa-i sorb parfumul ce se-nalta dintre degetele-mi ce o strivesc...dureros...isi lasa aroma sa-mi invaluie simturile...In departare, in roua zorilor, cant de cocosi...de gugustiuc oprit pe fire de curent electric...ciripit de pasarele in gradini...Infundat, zgomot de cotidian razbate...sunet de masini ce si-au pornit motoarele..si-au urnit rotile spre finalizarea unei alte saptamani...sfarsitul unei zile de lucru...inceputul alteia de week-end...Pe drumul asfaltat curand - gratie alegerilor- se aud pasi si voci...E vineri, zi de targ ! Cu sau fara mine, aici viata isi va urma cursul..isi urmeaza cursul...Ma ridic...Nu stiu cat am reusit sa dorm dar plutesc intr-o betie si-s nauca de fericire !...nedeslusite sentimente bat la poarta sufletului meu... Parintii dorm...Ii sarut pe frunte...Incep cu tata care, in stilu-i caracteristic, imi spune: - Te-o fi apucat vreun puseu de afectiune, fugi de-aici !...Mda !...stiu ca ma iubeste mult dar e ca un Mos Martin batran din familia Grizzly...nu se lasa prada efuziunilor sentimentale decat foarte rar. Mama deschide si ea ochii...O sarut si pe ea, se uita la mine si nu-i nevoie decat de-o privire ce-mi spune ca a inteles tot...Ei sunt lucrurile ce conteaza in viata asta pentru mine, la nivel primordial...cei ce mi-au fost mereu alaturi, cu bune si rele...cei ce au stiut sa-mi fie PARINTI...Singurii oameni de parerea carora imi pasa !
Racoarea diminetii nu pare a prevesti caniculara zi ce se asterne dinainte...poate doar seninul cerului sa o dea de gol...Tata a iesit. Fug sa ma cuibaresc in bratele mamei...putin...pentru un fragment de timp, de traire...ce o voi lua cu mine...in suflet...in fiinta...asa cum voi avea mereu in inima gesturile celor ce imi sunt aproape sufletului : calda atingere-a privirii care intra in camera unde respir putina odihna intr-o perioada plina de zbucium si epuizare...mana ce-mi acopera cu un pled, protector, corpul dezvelit in timpul somnului...O simt ca prin vis...e gestul tandru-al mamei ce vegheaza somnul copillui sau, gest venit intr-un moment in care aveam atata nevoie de sentimentul protectiei...de un strop de tandrete, de duiosie. a doua mea familie... cea ,,adoptiva''...mi-a daruit atatea clipe de neuitat...trairi...sentimente...sfat si sprijin la greu, bucurie si sarbatoare a succesului langa mine...Au fost atatea...baschet, fotografia, internetul, exuberanta si pofta de viata a Ruxandrei...agitatia domnului Costache..calmul si vocea molcoma a bunicilor...afectiunea si prietenia doamnei Viorica...tatonarile si tachinarile cu Tomitza, matza familiei... Miruna doarme. O privesc si ma gandesc la anii astia in care ne-am indepartat din cauza conjuncturilor, celor din jur...Mi-a fost dor de ea...am tanjit dupa ,,fii-mea adoptiva'' - ca s-o citez pe Dana din vremurile bune cand imi spunea: ,,- Hai Nadio, ia-o pe fii-ta adoptiva si in oras cu voi !''...Ne-a fost asa dor una de cealalta...O privesc. O adevarata domnisoara cu ochi migdalati, gene lungi si ten creol...Ochii mari si negri, curiosi, mi-au atras atentia atunci, la primul contact cu ghemotocul infasat ce ma privea...apoi...au urmat zile si nopti petrecute impreuna...in vacante. Plecarile Danei la Bucuresti se soldau cu lacrimi ce nu se potoleau decat in prezenta mamei-surogat. Asa ca, mergeam in curtea vecina, imi luam copilul, suzeta, paturica, olita si lapticul si..veneam acasa...Vara dupa vara, am vazut-o crescand. Am scapat de suzeta, olita si...am schimbat- modificat traseul...am intrat in zodia povestilor. Nu adormea decat daca ii citeam eu povesti. Si tine-te povesti la ceas de taina- vorba lui Sadoveau.
De cele mai multe ori treceam de miezul noptii si ne apuca unu- doua dimineata prin tari fermecate alaturi de printi, printese si animalute nazdravane..A fost odata...Il etait une fois...pana cand pica obosita si o inveleam, ieseam tip-til din camera si ma intorceam acasa...Alte vacante...concedii...drumuri la Bucuresti : patinoar, role in parc ( la Circ), inot la Dinamo, sarbatori impreuna, concerte in aer liber, focuri de artificii, K.F.C., McDonalds, Pizza Hut, plimbari prin Romana pana la Universitate...teme...la mare...timp impreuna....trairi...emotii... Evenimente...trairi ce nu se uita...se poarta in suflet...sunt parte din fiinta noastra...ne formeaza...ne definesc...
Candva...ma pregateam de zbor...zbor de femeie indragostita ce-n drumul spre el, spre trairea povestii de dragoste, inconstienta, isi lua ,,la revedere'' de la franturi de suflet spunandu-si ca, de-l va avea pe el, la adapostul bratelor sale va fi bine, va fi ferita de furtuni..va fi...Ce frumos promitea viitorul trait intens...De fapt, noptile si asteptarea, emotia evenimentului, bagajele si sortarea: asta iau, asta las, asta mi-o trimiteti voi, asta...etc...Ce sa mai gandesti la rece ce-ti trebuie sau nu acolo cand in mintea ta nu-i decat el?...nu-i decat calda imbratisare a lui....pasionalul sarut al intalnirii...nebunia de a fi in bratele lui, cu el...O nebunie consumata intens...arsa violent in trei saptamani de magie ce n-a avut puterea sa amane zorii... Zborul spre doi...noi...revine de data asta solitar pentru ca e prea puternica acea chemare a Cerului meu aproape...El : a fost...Cerul s-a frant din neputinta de a-i pastra intregul...Vor ramane acolo in trecut toate visele alea, himere hranite inconstient, instinctiv de dorinta de a trai in doi o iluzie... Acum drumul e presarat de stanci, sunt diguri umede si nisipuri ce te-ademenesc in jocul lor. Serpuind le eviti si mergi mai departe printre jetoanele ce palpaie in intuneric. Mare minune si fosforul asta ! ...O prima rascruce...Sa fie la dreapta sau la stanga drumul bun? Sa te retragi...sa tragi aer adanc in piept, sa inchizi ochii si sa pasesti temerar...Acum, incet-incet deschizi pleoapele a mirare...Pana aici e bine ! Dar... Exista si un ,,dar''...Bine-ai venit in zodia lui ! Macar nu mai esti pus sa alegi. Acum , executi sau nu. E rascruce dar drumul e marcat. Ce-i de facut ti-e clar. Te incadrezi? O parte din fructul dorit ti-e dinainte..
...Restul se va aseza firesc, ordonat, la rand. Litere de alfabet, urmele pasilor vor creiona cuvantul...destinul...zborul...
N.S.
miercuri, 19 ianuarie 2011
Viata asta...imprevizibila si naravasa te provoaca si odata intrat in labirintul ei nu ai decat sa cauti noi si noi carari la fiecare rascruce sau drum inchis. Acum ma simt obosita si ravasita...plecarea asta nu mi-a adus linistea cautata...a rascolit rani ce le-am ferecat intru ignorare.Acum ranesc toate...Cei ce te iubesc...viata insasi...senzatia luptei in van si oboseala asta...Am ostenit sa vreau sa lupt in pustie.Stiu ca nu le poti avea pe toate. Atunci, in virtutea carui principiu ma incapatanez? Visez sa incep o viata noua departe de tot ce a durut si doare acut, subcutanat...sa fiu doar eu, sa las in urma tot, sa pot sterge cu buretele creta trecerii, sa evit reminescentele darelor lasate pe neagra tabla de un burete poros, parca reticent in a-si face meseria...Nu inteleg de ce aripi negre ma cuprind acum. Poate e de la dezamagiri, poate de la oboseala acumulata in aceste patru zile de batut tara in lung si-n lat, de la nopti nedormite in tentative de autoanaliza, incercare de a ma defini...regasi...de a intregi piesele unui puzzle sufletesc, amalgam de trairi...intrebari...vise...
N.S. ( 16 mai 2010)
N.S. ( 16 mai 2010)
calatoare...
...Pasul Tihuta....Verde negru si verde crud...Gand pierdut intre creste de munti, departe de toti si toate....pierdut in puritatea naturii...intoarcere la origini...Un strop de liniste si pur, dor de regasire a ceea ce ai pierdut...Iti permiti sa fi om o vreme, sa renunti la inversunarea cu care tot tesi franturi de suflet ce atarna jalnic in bravura cu care te imbraci in cotidian. Teama si alungare a momentelor de real cand ramai singur cu propriile ganduri...Rasul, optimismul si frivolitatea ce le pui intre tine si semeni zilnic, noaptea raman rusinate la usa. Esti gol ca un prunc in fata unui suflet ce-si cauta ratiunea de a fi. Quo vadis Domine? Incotro? Care-i calea? Intre adio si nicaieri sentimentul dezradacinarii doare. Doare la fel si cel al inutilitatii de a ramane aici...Esti suspendat intre nou si vechi, cunoscut si necunoscut, curaj si teama...Bravez optimist in disperarea ce ti-o da lipsa satisfactiei, esecul in plan afectiv, profesional....imposibilitatea de a rodi pe un teren ce-ti refuza fertilitatea, unde si simplul fapt de a inflori pare o utopie...Viata asta...O mare minciuna ! Idiot esti de-i cauti sensul !...e doar un MARE NONSENS...Esti orb de nu intelegi ca esti in cautarea nimicului...
N.S. (15 mai 2010)
N.S. (15 mai 2010)
22 Mai 2010, 12:43
...candva spuneam ca suntem doar niste marionete...cu iluzii de actori pe scena vietii... personaje in cautarea unui rol principal...traim si ne ardem flacari pret de o clipa pentru a palpai apoi in cautarea rolului pierdut...pentru a ne pierde iar in betia tangoului...in pasiunea iubirii...trairii... Si totul nu-i decat o batere de aripi efemera....
N.S.
...candva spuneam ca suntem doar niste marionete...cu iluzii de actori pe scena vietii... personaje in cautarea unui rol principal...traim si ne ardem flacari pret de o clipa pentru a palpai apoi in cautarea rolului pierdut...pentru a ne pierde iar in betia tangoului...in pasiunea iubirii...trairii... Si totul nu-i decat o batere de aripi efemera....
N.S.
marți, 18 ianuarie 2011
Zambet de roua si praf de stele aninat de pleoape...visare...eterna cautare a sufletului pereche unit in taceri si cuvant...zbor solitar intre resemnare si tentatia dublului...Cu norocul, singura calauza pe firul vietii te asezi cuminte sau razvratit la rand. Ca de obicei, ajungi ultimul la coada de bilete sau pur si simplu ceri alt bilet de la viata...Te grabesti sa-l compostezi bine dar te dai jos pe traseu nerecunoscand intre atatea gari si peroane drumul. Chipuri sterse...calatori prin viata ta trec cei ce-au insemnat...au vrut sa insemne...sau...ai vrut sa insemne ceva...Mereu in contratimp, gresim peronul, ora, trenul...Poli opusi ai aceleiasi cautari calatorim...ratacim...Incotro?...Spre un pisc inzapezit sau poate...o plaja uitata...Si , de fiecare data, te intrebi: Esti fericit? Mereu intre extreme, concluzionezi cinic: Viata asta...ori ti-o trage de nu te vezi...ori te face nabab !!!...Cusuta cu mii de noduri, te face sa intri in ele de nu te mai vezi...Si oare cum era cu nodul gordian? Firav gand ce te-ar elibera de-i pericol de sufocare...Mai des sau mai rar, ne lovim in colturile existentei. Acceptam provocarile ignorand eventualele pericole...esecuri..si, ca intr-un gest suicid, descoperi ca-ti place tare sa faci bungee fara coarda. Cadere libera sau risc asumat?...Ai iubit...Ai trait din plin...Ai suferit...Te-ai ridicat...Mergi mai departe inversunat... neobosit... vei gasi intotdeauna un motiv pentru a-ti continua drumul...vei invata din esec si-ti vei asuma responsabilitatea propriilor acte...Soo...keep walking, Johnny !!!
N.S. (23. martie 2010)
N.S. (23. martie 2010)
rasfoiri
22. oct. 2009 / 30 martie.2010
Virtualul? Nu caut ceva anume aici, doar imi petrec timpul liber placut printre prieteni, suflete refugiate in ,,Laguna albastra''. Nu-mi caut un iubit...Nu-mi caut amant...Inca ma lupt cu mentinerea echilibrului in urma unei superbe povesti de dragoste ale carei culmi de inalt si adanc m-au adus intre granitele cliseului ,,barbatii buni sunt fie luati, fie homosexuali''...In ceea ce priveste ,,bafta '' mea - ca sa folosesc un termen actual imaginii intelectuale promovate acerb (a se citi pe ton ironic ) intr-ale intalnirii sufletului-pereche, mai bine ma las pagubasa. Am un mare talent de a da numai peste personae non grata...Deh ! sunt dotata !!! Chiar daca ideea de cuplu e asociata cifrei doi, eu aleg unu ! Iterativ, barbatul din viata mea m-a lasat sa ma descurc singura si, in puterea obisnuintei, incerc sa fac naibii ceva cu viata mea. Deci : zbor in unu si...atat ! Nu ma mai am decat pe mine dar e si asta un avantaj pana la urma...Stii ce poti si ce poti cere de la tine...asteptarile nu-s inselate...elimini factorul neprevazut... incertitudine. De zburat pe jos...Eu?...Niciodata ! Sunt o fire independenta si nu fac parte din categoria femeilor casnice si dependente de un statut marital doar pentru a fi in randul lumii. E drept, uneori mi-e dor de cineva sa-mi fie alaturi, fie si pentru o clipa in care as vrea sa-mi plec fruntea obosita pe umarul lui si sa simt ca nu ma mai lupt singura cu marile vietii...Da-mi trece ! Nu-i de ales. Nu-i timp de pierdut in lamentari. Viata...e prea scurta. Sunt atatea de facut / vazut/ trait/ simtit...pe lumea asta. Suflet-albatros, de medicul veterinar e bine sa ma feresc o vreme...Daca sub impulsul intentiilor bune vrea sa-mi franga si cealalta aripa? Cum as mai putea zbura atunci? Mie cifra doi nu mi-e purtatoare de noroc...asa ca am invatat sa accept solitarul unu. Macar sunt ferita de dezamagiri si piedici ale semenilor, de interese meschine si rechini in ape calme...E drept, neimplinite-s momentan destule dar nu mi-e teama de zbor si de furtuni. Important e sa merg mai departe. In ceea ce priveste partea cu echilibrul, mi-am facut deja ucenicia. Sa incerc marea cu degetul nu-i de ajuns pentru mine. Imi place sa ma avant temerar in valurile ei zbuciumate...sa-mi intind aripile in zbor contemplativ...sa-i simt gustul sarat pe buze si mangaierea firelor de nisip pe glezne...
N.S.
Virtualul? Nu caut ceva anume aici, doar imi petrec timpul liber placut printre prieteni, suflete refugiate in ,,Laguna albastra''. Nu-mi caut un iubit...Nu-mi caut amant...Inca ma lupt cu mentinerea echilibrului in urma unei superbe povesti de dragoste ale carei culmi de inalt si adanc m-au adus intre granitele cliseului ,,barbatii buni sunt fie luati, fie homosexuali''...In ceea ce priveste ,,bafta '' mea - ca sa folosesc un termen actual imaginii intelectuale promovate acerb (a se citi pe ton ironic ) intr-ale intalnirii sufletului-pereche, mai bine ma las pagubasa. Am un mare talent de a da numai peste personae non grata...Deh ! sunt dotata !!! Chiar daca ideea de cuplu e asociata cifrei doi, eu aleg unu ! Iterativ, barbatul din viata mea m-a lasat sa ma descurc singura si, in puterea obisnuintei, incerc sa fac naibii ceva cu viata mea. Deci : zbor in unu si...atat ! Nu ma mai am decat pe mine dar e si asta un avantaj pana la urma...Stii ce poti si ce poti cere de la tine...asteptarile nu-s inselate...elimini factorul neprevazut... incertitudine. De zburat pe jos...Eu?...Niciodata ! Sunt o fire independenta si nu fac parte din categoria femeilor casnice si dependente de un statut marital doar pentru a fi in randul lumii. E drept, uneori mi-e dor de cineva sa-mi fie alaturi, fie si pentru o clipa in care as vrea sa-mi plec fruntea obosita pe umarul lui si sa simt ca nu ma mai lupt singura cu marile vietii...Da-mi trece ! Nu-i de ales. Nu-i timp de pierdut in lamentari. Viata...e prea scurta. Sunt atatea de facut / vazut/ trait/ simtit...pe lumea asta. Suflet-albatros, de medicul veterinar e bine sa ma feresc o vreme...Daca sub impulsul intentiilor bune vrea sa-mi franga si cealalta aripa? Cum as mai putea zbura atunci? Mie cifra doi nu mi-e purtatoare de noroc...asa ca am invatat sa accept solitarul unu. Macar sunt ferita de dezamagiri si piedici ale semenilor, de interese meschine si rechini in ape calme...E drept, neimplinite-s momentan destule dar nu mi-e teama de zbor si de furtuni. Important e sa merg mai departe. In ceea ce priveste partea cu echilibrul, mi-am facut deja ucenicia. Sa incerc marea cu degetul nu-i de ajuns pentru mine. Imi place sa ma avant temerar in valurile ei zbuciumate...sa-mi intind aripile in zbor contemplativ...sa-i simt gustul sarat pe buze si mangaierea firelor de nisip pe glezne...
N.S.
speranta...
...speranta saraca, prea fragila sa poate zbura , a ramas in cutia Pandorei...Dezamagitor e ca atunci cand o raza simti ca se strecoara ...dai peste alt specimen aidoma celui ce ti-a zdrobit sufletul....si atunci? ...sa nu-i rupi tu aripile idoatei aleia de-si spune speranta si sa o inchizi cu mii de lacate?
N.S.
N.S.
11 august 2010
N-am sa inteleg niciodata gestul de a face toate eforturile pentru a castiga sufletul, dragostea cuiva doar pentru un simplu capriciu stiind ca oricum il vei strivi sub carambul bocancului ca pe un muc de tigara. La ce bun sa-l ai pe celalalt in totalitate, trup si suflet, doar pentru a-l distruge dupa satisfacerea curiozitatii ?
Ce sa faci atunci cand de dupa perdeaua unui zambet afisat privesti adanc in suflet ? Cum sa tii echilibrul cu toata durerea aia stransa acolo ? Incerci compensatoriu sa-ti propui atingerea unor vise sperand sa aline trecerea si sa aduca un strop de uitare. Apoi descoperi ca, orice-ai face, prapastia din suflet e acolo…intacta. Uneori se adanceste, alteori reusesti sa-i mentii starea de fapt. De estompat nici gand. Cu zambet pe buze tarasti dupa tine o inima cimitir.
N.S.
N-am sa inteleg niciodata gestul de a face toate eforturile pentru a castiga sufletul, dragostea cuiva doar pentru un simplu capriciu stiind ca oricum il vei strivi sub carambul bocancului ca pe un muc de tigara. La ce bun sa-l ai pe celalalt in totalitate, trup si suflet, doar pentru a-l distruge dupa satisfacerea curiozitatii ?
Ce sa faci atunci cand de dupa perdeaua unui zambet afisat privesti adanc in suflet ? Cum sa tii echilibrul cu toata durerea aia stransa acolo ? Incerci compensatoriu sa-ti propui atingerea unor vise sperand sa aline trecerea si sa aduca un strop de uitare. Apoi descoperi ca, orice-ai face, prapastia din suflet e acolo…intacta. Uneori se adanceste, alteori reusesti sa-i mentii starea de fapt. De estompat nici gand. Cu zambet pe buze tarasti dupa tine o inima cimitir.
N.S.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)