Mi-am julit si eu genunchii, mi-am distrus si vise, m-am lovit de rautatile gratuite ale semenilor, am pierdut din  ,,prieteni’’ dar au si ramas cei de drum lung…am trecut si prin bune si prin rele…am iubit si am suferit cu aceeasi intensitate pe culmi de fericire sau nefericire dar ura n-o las in sufletul meu. Fiecare sa-si duca tot ce-i e dat si sa raspunda la vremea lui pentru tot. Multumesc cuiva, acolo sus, ca vegheaza asupra mea si ma ajuta sa zbor…sa imi plec ochii asupra lucrurilor ce-mi aduc bucurie…sa fiu EU. N-o sa spun niciodata : ce-ar fi fost daca…Voi multumi doar pentru lucrurile frumoase ce mi s-au intamplat si voi merge mai departe…

N.S.