...Uneori sunt solutii sa se completeze toate numai sa gasesti persoana potrivita. Cred ca asta e secretul de fapt... Doar ca ,,persoana potrivita’’...tocmai asta e marea problema... cea mai mare...pentru ca aproape toti partenerii de pana acum au fost nepotriviti si asta nu pentru ca alegem noi prost ci pentru ca asa e viata...e aproape imposibil sa gasesti persoana potrivita...poate...aproape potrivita. Sunt si exceptii. Unii-s fericiti: s-au intalnit. Altii ratacesc...Altii isi consuma neuronii si zilele unul altuia in cuplu...Oricum viata e o loterie pe unele planuri. Fericirea...concept sau iluzie? Din franturi sa construiesti puzzle-ul numit fericire? Poate ca nu e o iluzie totusi...Doar ca e...fragmentata si efemera...Da cu ,,-’’? Da cu ,,+’’? Uneori ai senzatia ca platim clipele alea de fericire intensa...dar poti sa nu le mai traiesti? Te poti rezuma la o viata lina, sa traiesti doar povesti banale? Nu prea cred ! N-ai mai fi tu! Nu as fi eu ! Mie nu mi se intampla banalitati...nu mie...Eu cred ca am ,,un har’’ in momente ce scot banalul din relief. Asa ca...astept perioada in care ,,mi se intampla’’ ceva...Acum, sa zicem ca se prefigureaza o aventura ce poate fi dezvoltata apoi numai ca uneori e nevoie de rabdare si perseverenta. Procesul e lent...dificil...Dar sa pleci singura in Canada, in necunoscut...sa iei viata de la zero...sa vrei sa-ti atingi visele...poate fi o aventura. Cand totul are pret, pana si dragostea...cand fiecare-si are pretul lui si nu te mai gasesti in ,,peisaj’’: pleci. Plec pentru ca eu nu pot avea pret. Si nu-mi pasa. Sufletul meu e prea liber.

N.S. (1 august 2010)