Seara de octombrie, rece in suflet si copaci desfrunziti, vant ostil ce-alunga frunze si tril de pasari...Incotro suflete? Tanjesti dupa umbra unui gest de tandrete...zambetul a ofilit in coltul gurii de atata asteptare...tacerea se asterne subtil acolo unde altadata era un semn al trecerii tale...nu mai e timp....nu mai ai timp si te afunzi in tacerea clipelor ce se deruleaza la fel...La ce bun sa rasfoiesti file de memorie si sa te tot intrebi de ce...accepta pustiul din suflet.
N.S. (26-10-2011)
