...,,Ceea ce nu ne omoara ne face mai puternici''...dar ne face si cinici si neincrezatori...Ceva tot trebuie sa pierdem pentru a supravietui. In toate e un inceput si un sfarsit. E legea vietii. Suntem muritori...furnici timpurii...nu am putea duce vesnicia. Dar ce faci atunci cand nu vrei vesnicia? Cand vrei doar putina liniste...putin ragaz...poate adapost in bratele cuiva? Iluzia echilibrului universal? Uneori obosesti sa tot mergi fara a atinge un rezultat concret...sa speri ca vei spune: gata ! aici ma opresc....Mergi mai departe cu speranta ca-ti vei gasi , intr-un fel sau altul, calea...Esti ghinionist?...blestemat?...D-zeu stie ! Poate doar ca destinul, cateodata, te incearca amarnic. Uneori te indoiesti de tine. Crezi ca poate nu stii ce meriti inca si te simti obosit de atata incercare...dar nu renunti pentru ca tu nu cedezi niciodata...si mergi mai departe chiar daca e o mare nebunie...Iti spui mereu ca in ultima clipa vei gasi o solutie pentru a te salva...Biblic, D-zeu are grija de copiii lui...Dar ce te faci daca, in clipa in care tu crezi ca ai cel mai tare nevoie de El, El e la o bauta cu baietii si te ignora? Oricum, asta e drumul tau...solitar...Stancos drum ti-ai mai ales si tu ! De ce nu esti si tu precum majoritatea?...pentru ca te incapatanezi sa fi Tu si...atat...indiferent de consecinte...Chiar daca uneori e greu si te prinde singuratatea si pustiul din urma, eviti sa privesti in suflet...incerci sa dai totul deoparte si sa iesi din cercul ce te strange...te temi sa nu te infiori de ce gasesti acolo si mai bine nu dezgropi cutia Pandorei...

. N.S. (25 februarie 2010 )