rasfoiri

22. oct. 2009 / 30 martie.2010
Virtualul? Nu caut ceva anume aici, doar imi petrec timpul liber placut printre prieteni, suflete refugiate in ,,Laguna albastra''. Nu-mi caut un iubit...Nu-mi caut amant...Inca ma lupt cu mentinerea echilibrului in urma unei superbe povesti de dragoste ale carei culmi de inalt si adanc m-au adus intre granitele cliseului ,,barbatii buni sunt fie luati, fie homosexuali''...In ceea ce priveste ,,bafta '' mea - ca sa folosesc un termen actual imaginii intelectuale promovate acerb (a se citi pe ton ironic ) intr-ale intalnirii sufletului-pereche, mai bine ma las pagubasa. Am un mare talent de a da numai peste personae non grata...Deh ! sunt dotata !!! Chiar daca ideea de cuplu e asociata cifrei doi, eu aleg unu ! Iterativ, barbatul din viata mea m-a lasat sa ma descurc singura si, in puterea obisnuintei, incerc sa fac naibii ceva cu viata mea. Deci : zbor in unu si...atat ! Nu ma mai am decat pe mine dar e si asta un avantaj pana la urma...Stii ce poti si ce poti cere de la tine...asteptarile nu-s inselate...elimini factorul neprevazut... incertitudine. De zburat pe jos...Eu?...Niciodata ! Sunt o fire independenta si nu fac parte din categoria femeilor casnice si dependente de un statut marital doar pentru a fi in randul lumii. E drept, uneori mi-e dor de cineva sa-mi fie alaturi, fie si pentru o clipa in care as vrea sa-mi plec fruntea obosita pe umarul lui si sa simt ca nu ma mai lupt singura cu marile vietii...Da-mi trece ! Nu-i de ales. Nu-i timp de pierdut in lamentari. Viata...e prea scurta. Sunt atatea de facut / vazut/ trait/ simtit...pe lumea asta. Suflet-albatros, de medicul veterinar e bine sa ma feresc o vreme...Daca sub impulsul intentiilor bune vrea sa-mi franga si cealalta aripa? Cum as mai putea zbura atunci? Mie cifra doi nu mi-e purtatoare de noroc...asa ca am invatat sa accept solitarul unu. Macar sunt ferita de dezamagiri si piedici ale semenilor, de interese meschine si rechini in ape calme...E drept, neimplinite-s momentan destule dar nu mi-e teama de zbor si de furtuni. Important e sa merg mai departe. In ceea ce priveste partea cu echilibrul, mi-am facut deja ucenicia. Sa incerc marea cu degetul nu-i de ajuns pentru mine. Imi place sa ma avant temerar in valurile ei zbuciumate...sa-mi intind aripile in zbor contemplativ...sa-i simt gustul sarat pe buze si mangaierea firelor de nisip pe glezne...

N.S.